Sari la conținut
Prima pagină » Rugăciunea de dimineață a Sfântului Sofronie de la Essex

Rugăciunea de dimineață a Sfântului Sofronie de la Essex

Împărate Sfânt, Cela ce ești mai înainte de toți vecii Fiul Tatălui și Cuvântul Lui Cel împreună fără de început și împreună veșnic, Iisuse Hristoase, Făcătorul cerului și al pământului, Ziditorul nostru, Carele prin atotziditoare porunca Ta ai scos toate dintru neființă și pe mine întru această viață m-ai adus, Cela ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea Botezului harul nașterii celei de Sus în Sfântul Duh și a pune pecetea Darului Acestuia pe mădularele trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima mea dorul de a Te căuta pe Tine, Unul Dumnezeul Cel Adevărat – auzi rugăciunea mea.

Că nici lumină am, nici bucurie, nici înțelepciune, nici viață, nici putere afară de Tine, dar nici vrednic sunt pentru mulțimea păcatelor mele să caut către Tine, Dumnezeul meu, ci pentru cuvântul Tău, că „tot ceea ce veți cere în rugăciune, crezând, veți primi” și „tot ce veți cere întru Numele Meu voi face vouă”, îndrăznind mă rog Ție:

Binecuvintează, Doamne, ziua aceasta pe care mi-o ai dat pentru cea negrăită bunătatea Ta, și mă învrednicește, în puterea binecuvântării Tale, ca toată fapta și cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârșesc, Însuți pentru Tine, spre slava Ta, în frica Ta, după voia Ta, în duhul întregii cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândeții, al păcii, al bărbăției, al înțelepciunii, cu rugăciune și în tot ceasul amintindu-mi că pretutindeni ești.

Așa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea Ta, cu Duhul Tău cel Sfânt mă povăţuieşte întru tot lucrul și cuvântul cel bun și-mi dăruiește fără poticnire să trec toată calea vieții înaintea feței Tale, ca nicio fărădelege să mai adaug dreptății pe care o ai descoperit nouă.

Doamne, Cel mare și mult milostiv, îndură-Te spre mine cela ce rău mă pierd ; să nu ascunzi de la mine fața Ta, nici căile mântuirii Tale; iar de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pe alte căi, atunci nu mă cruţa , Mântuitorul meu, și cu sila mă întoarce la calea Ta cea sfântă. Căci Tu, cunoscătorule de inimi Cel bun, cunoști toată nimicnicia mea și nebunia , toată orbeala mea și toată nepriceperea; dar și durerea inimii mele și suspinurile sufletului meu înaintea Ta sunt.

Pentru aceasta mă rog Ție: auzi-mă în scârba mea, întărește-mă de Sus cu puterea Ta, ridică-mă pe cel doborât de păcat, slobozeşte-mă, pe cel robit de patimi, tămăduieşte-mi toată rana cea ascunsă, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului și a duhului, păzește-mă de tot lucrul și cuvântul stricător de suflet, de toată mișcarea cea lăuntrică și cea dinafară,Tie neplăcută și aproapelui meu nefolositoare.

Arată, mie, Doamne, calea în care voi merge, Însuți mă învață ce mi se cade să grăiesc, iar, de este voia Ta să tac, învață-mă cum, în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pe fratele.

Rogu-mă Ție, lege pune mie în căile poruncilor Tale si nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pe urmă să mă înstrăinez de lumina așezămintelor Tale, până ce va fi porunca Ta singura lege a întregii mele firi: și cea vremelnică și cea veșnică.

Dăruiește mie, Doamne, să ajung la cunoștința adevărului Tău. Prelungește-mi viața pana voi aduce Ție roadă de pocăinţă adevărată; să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci, înainte de a mă întoarce în pământul din care am fost luat, binevoiește să mă întorc la Tine, Dumnezeul meu și mai înainte de a părăsi această viață să vază sufletul meu slava fiilor învierii. Iar când, întru adâncul înțelepciunii Tale, ai rânduit a pune capăt vieții mele pe pământ, atunci, mai înainte fă mie cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a Te întâmpina.

În ziua aceea, cea mare și sfântă mie, fii cu mine, Doamne și dăruiește mie bucuria cea negrăită a mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toată greșeala cea văzută și cea ascunsă, și de toată fărădelegea ce se tăinuieşte întru cele dinlăuntru ale mele, și mă învredniceşte să aduc răspuns bun înaintea scaunului cel înfricoșat al judecății Tale.

Dumnezeule, Dumnezeul meu,multe lucruri și mari cer eu de la Tine, Împăratul cel Preaînalt , dar nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcăciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă Ție, miluieşte-mă și nu mă trece cu vederea, nici mă lepăda pe mine de la fața Ta, pentru prea multă îndrăzneala mea; ba mai vârtos și înmulțește în mine această sfântă și dreaptă îndrăzneală și întru puterea dragostei Tale mă călăuzeşte pe urmele pașilor Tăi. Dăruiește mie, celui mai de pe urmă și mai lepădat dintre toți oamenii să Te iubesc pe Tine, precum Însuți ai poruncit nouă: din toată inima mea și din tot sufletul meu și din din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură îmi dăruiește să Te iubesc pe Tine, Doamne.

Că Singur ești Acoperitorul cel Sfânt și Atotputernic și Apărătorul vieții mele și Ție rugăciunile mele aduc și cuvântările de slavă, și în vecii vecilor. Amin.

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Averea Bisericii