Când te împărtășești nu știi dacă cel dinaintea ta are gripă. Nu știi dacă are hepatită sau altă boală contagioasă, dacă s-a întors ieri din Laos sau din Egipt. Și nici nu te întrebi acest lucru. Preoții se împărtășesc golind la sfârșit Sfântul Potir, după toți credincioșii, ștergând lingurița în propria gură. Duminică de duminică. Preoții de spital la fel, adună nădejdea și rugăciunea bolnavilor la fiecare Liturghie și o dau spre Hristos. Apoi se împărtășesc toți, din același potir.
Slavă Domnului, nu avem consemnată în istorie o epidemie de boli cronice în rândul preoților. Niciodată.
Dumnezeu ne urmează și acasă, și oriunde îl primim, dar cuvântul pe care s-a întemeiat Biserica a fost cel din Vinerea Mare: „Faceți aceasta întru pomenirea Mea”. Din prima duminică de după răstignire, apostolii au frânt pâinea și s-au împărtășit cu trupul și sângele Mântuitorului. În jurul Sfintei Liturghii a crescut Biserica, cu fiecare casă de creștin transformată în altar duminica, cu fiecare catacombă sau peșteră unde Hristos, a venit după cum promisese atunci, la Cina cea de Taină, să cineze cu cei ce riscau viața primindu-L.
Au murit cu Hristos două milioane de oameni în primele trei secole dar au și înviat în Hristos.
Nu pot sta acasă duminica. Nu îl putem lăsa singur pe Hristos.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
