În prima săptămână a postului se citește seara un text absolut minunat! Este vorba despre Canonul Mare, o lucrare alcătuită în secolul șapte de către Sfântul Andrei Criteanul. Paradoxal este că acest mare imnograf al bisericii a rostit primul cuvânt la vârsta de 7 ani, după ce s-a împărtășit întâia dată în Damasc.
După această întâmplare, la 16 ani Andrei făcea parte deja din obștea călugărilor de la mănăstirea Sfântul Sava, nu departe de Ierusalim. Și iată, a devenit unul dintre poeții ortodoxiei, peste atâtea secole citindu-se în toate bisericile ortodoxe canonul său, la începutul fiecărui Post Mare.
Practic rugăciunea Sfântului Andrei Criteanul are patru părți, fiind citită de de luni până joi, în fiecare seară, câte una dintre ele. În miercurea din săptămâna a cincea a Postuluiu Mare va fi citit din nou, de data aceasta integral.
Frumoasa rânduială din prima săptămână de post scutură toată îmbâcseala din suflet, scrierea de acum 1.300 de ani fiind actuală, profundă, restauratoare și astăzi. Pe firul Sfintei Scripturi toate căderile omului sunt puse în lumina propriilor noastre căderi, de fiecare dată așteptați de Hristos cu brațele deschise.
În această seară este ultima parte a canonului Sfântului Andrei, vă recomandăm cu bucurie participarea, în comuniunea bisericii. Este prima săptămână dar după fiecare asemenea slujbă se simte dimineața Învierii!
Redăm mai jos un fragment din rugăciunea Sfântului Andrei:
„De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertare greşelilor!
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, şi de împărăţia cea pururea fiitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele.
Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală mâncarea cea nechibzuită.
În locul Evei celei trupeşti, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare gândul cel cu poftă trupească, arătându-mi cele plăcute, şi gustând pururea din băutura cea amară.
După dreptate a fost lepădat Adam din Eden, nepăzind singura Ta poruncă, Mântuitorule. Dar eu, care am călcat totdeauna cuvintele Tale cele dătătoare de viaţă, ce voi pătimi?
Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gândurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube; dar Tu însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă!
Preotul, văzându-mă mai înainte, a trecut de mine, şi levitul, văzându-mă gol în nenorocire, nu m-a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de faţă, miluieşte-mă!
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă!
Vremea este a pocăinţei, iar eu vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca un îndurat, dă-mi iertare de greșeli!
Greșelile mele cele de voie şi cele fără de voie, Mântuitorule, cele vădite şi cele ascunse, cele ştiute şi cele neştiute, toate iertându-le, ca un Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte!”
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
