În anul 1860, tânărul Nicolae era student la facultatea de teologie din Sankt Petersburg. Atunci a auzit că se caută un preot care să slujească pe lângă Ambasada Rusă din Japonia. Atunci a fost ca un semn, în sufletul tânărului student aprinzându-se un dor misionar asemănător celui ce i-a purtat pe apostoli.
Tânărul copilărise într-unul din satele Rusiei, aproape de Smolensk. Se născuse în 1836, deci avea 24 de ani. Copilăria sa fusese însoțită de cântările creștine, tatăl său fiind diaconu Ioan Kasatkin. În familia sa era mereu prezentă rugăciunea și evlavia față de cuvântul lui Dumnezeu.
Odată cu terminarea studiilor a primit voturile monahale, devenind călugăr și preot. Apoi și-a început călătoria spre Japonia îndepărtată, despre care se știau puține lucruri și care era ostilă creștinismului.
Călătoria nu i-a luat mai puțin de zece luni, trecând prin Siberia și îmbarcându-se ulterior.
În Japonia era interzisă propovăduirea Evangheliei. La ambasada din Hakontate a învățat japoneza singur și a început munca misionară, fiind expus tot timpul persecuțiilor. Alături de el au venit, ascultând cuvântul lui Hristos, preotul şintoist Savambe şi un medic pe nume Sakaghia.
De remarcat faptul că părintele Nicolae insista pe asimilarea deplină a credinței, nu doar pe botez. Cei care au venit în noua comunitate de creștini erau bine catehizați și abia apoi primeau botezul. Nu existau texte în japoneză, în mare parte aceasta se făcea prin viu grai, singurul ajutor fiind un Nou Testament în chineză.
Savambe a primit la botezul creștin sub numele de Pavel și o prigoană cruntă s-a pornit asupra sa de către șintoiști. După o grea perioadă, cu multe batjocoriri și primejdii de moarte, în 1873 comunitatea ortodoxă a fost recunoscută de Împărat și misiunea ortodoxă s-a mutat la Tokyo.
Deja tânăra biserică ajunsese la câteva mii de credincioși și existau biserici și în Nagasaki, Kyoto şi Hakodate.
În 1875, când părintele Nicolae devine episcop misionar al Japoniei, biserica număra peste 12.000 de credincioşi. În centrul orașului Tokyo se ridicase o frumoasă catedrală, sediul mitropoliei Japoniei, și s-a deschis o școală teologică dedicată preoților japonezi.
Un moment delicat a intervenit în 1905, când Japonia și Rusia au intrat în conflict și s- a pornit un război. Părintele Nicolae a înțeles caracterul național al bisericii japoneze și a permis preoților să se roage pentru soldații japonezi.
Pe 3 februarie 1912 părintele Nicolae al Japoniei a trecut la Domnul și 33.000 de japonezi creștin-ortodocși s-au rugat pentru sufetul lui. În acel moment în Japonia existau peste 250 de comunități. Sfântul episcop a fost cinstit asemenea apostolilor iar mormântul său a devenit loc de pelerinaj.
Biserica ortodoxă îl cinstește ca sfânt pe 3 februarie, respectiv 16 februarie în comunitățile ce sunt pe vechiul calendar liturgic.
Troparul Sfântului
Ierarhe Nicolae, Luminător al Japoniei, de aceeași cinste fiind și părtaș cu Apostolii, te-ai arătat credincios slujitor al lui Hristos, Templu al Sfântului Duh, vas plin de dragoste a lui Hristos, Roagă pe Preasfânta Treime să ne mântuiască pre noi.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
