Românii nu au construit în Ardeal cetăți și conace pentru că nici măcar nu erau recunoscuți ca cetățeni cu drepturi egale în colonia Transilvania. Nu aveau dreptul să se stabilească în târguri ci în afara zidurilor lor, religia lor era tolerată. Nu știu dacă din frică sau din desconsiderare, dar distanța aceasta îmi aduce aminte de vestul sălbatic american unde nativii nu erau primiți în noile orașe întemeiate de colonizatori.
Astăzi se ridică voci chiar dintre românii ardeleni care afirmă că șansa civilizatoare a fost influența vestică, că ardeleni au fost mai degrabă păcurari, ciobani. Că nu au avut o cultură majoră, nu au lăsat ceva notabil.
Pe bune?! O minciună mai mare nici că se poate.
Păi grecii care au fost sub otomani au fost cam în aceeași situație, credeți că se ridică vreo voce între istoricii lor să preamărească vechea cultură, care a însemnat martiriul atâtor patrioți și sfinți? Să vă aduc aminte de Sfântul Efrem cel Nou de la ei? Sau la noi de Sfântul Oprea Miclăuș, mărturisitor în temnițele din Austria?
Nu am ales să fim la intersecția unor mari imperii. Nu am putut dăinui un Bizanț după Bizanț. Dar am ajutat creștinii din regiune să reziste, ne-am zbătut să supraviețuim ca identitate. Străbunicii tăi și ai mei. Și cred că a fost și benefic, am trecut onorabil, mărturisitori, demni prin istorie.
Iar ortodoxia, că o mai practicăm sau nu astăzi, a fost cetatea noastră din Carpați. Ortodoxia și limba română sunt în ADNul nostru.
Un text de Eduard Dumitrache
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
