O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor.
-Petre Ţuţea
1. Babele care ne-au crescut
Dacă citeşti aceste rânduri şansele sunt să fi fost crescut(ă) de o babă, de bunica, de mamaie. În anii 70-80 concediul de creştere al copilului avea 3 (trei) luni, atât. Dacă o mamă voia să mai stea cu copilul său trebuia încheiat temporar contractul de muncă, fără plată, bineînţeles. Nu erau multe mame care îşi permiteau acest „privilegiu” aşa că bunica prelua creşterea copilului, şi te hrănea, te spăla, avea grijă de tine. Era practic mama ta. Părinţii tăi munceau la fabrică şi veneau obosiţi de la serviciu, bunica era prezentă şi îţi spunea povestea la culcare, dublată uneori de bunicul. Creşteai şi bunica te ducea la biserică, la Liturghie, duminica. Te ducea în Săptămâna Mare la denii şi la întoarcere mergeaţi de mână prin miros de flori de corcoduş, până acasă. Era frumos, trăiai în altă dimensiune, în poveste, în veşnicie.
2. Înțelepciunea babelor
– Părinte, știți de ce nu a mai rămas nimic din fabrica din oraș? (pe locul ei s-a făcut un hipermarket n.mea)
Părintele încurcat a început sa dea explicațiile pe care le dăm cu toții că ne este distrusă industria ca să devenim o piață de desfacere etc. Bătrâna, nemulțumită de răspuns îi spune:
– Sa ma iertați dar dacă ar fi chemat un preot sa o sfințească atunci când au deschis-o, nu s-ar fi năruit totul. Comuniștii au făcut totul fără Dumnezeu. (Sursa: Facebook, Iulian Capsali)
Bunicii noștri știu. Atunci când construim fără Dumnezeu, în afara Bisericii, aceea construcție nu va dura. Fie că este o construcție fizică, una economică, ideologică, de orice fel ar fi, mai devreme sau mai târziu, „viermii vor mânca tot ce nu are binecuvântare” așa cum spun bătrânii și cum au învățat de la străbuni. De ce să-i contrazicem pe bunici când ei au avut mereu dreptate și noi, ăștia „moderni” mereu ne-am înșelat?
Cum îi putem contrazice pe bunicii și străbunicii noștri care au construit o civilizație? Stăm și acum, interziși, în fața unei biserici de lemn sau în fața vreunei căsuțe tradiționale țărănești (pe care acum le găsim din păcate doar la Muzeul Satului) și ne minunăm de raportul proporțiilor, de măiestria arhitecturală și inginerească a unor oameni care nu au avut pic de carte. Cei mai mulți nici nu știau să citească dar erau artiști, arhitecți, ingineri, meșteri desăvârșiți. Apropo, nici corporațiile nu au binecuvântare.
3. Bunicii cu sute de mii de nepoți
Acum nu mai este aşa. Acum munceşti de-ţi sar capacele la tine la corporaţie ca să-ţi plăteşti ratele la bancă. Te iei la întrecere cu colegii de birou pe unde o să mai mergi în vacanţă la vară. Te mai gândeşti însă din când în când la bunica ta, la florile de corcoduş, la Denii. De fapt amintirea bunicii te mai ţine în viaţă acum, când stai cu ochii în monitor şi te gândeşti că iar vine ziua de luni şi iar o să mergi la tine la corporaţie, să te frece ăia cum vor ei. Să mori încet în faţa calculatorului, cu gândul la bunica.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
