„Cred că părintele și-a câștigat Raiul”

În luna ianuarie părintele Nicolae Burlan ar fi împlinit 70 de ani. În urmă cu doi ani părintele a plecat la Domnul, în timpul pandemiei. „Să se odihnească puțin!”. Redăm mai jos textul scris după înmormântarea sa de Mădălina Andreescu, unul dintre ucenicii săi duhovnicești…

„Ușa masivă de la intrarea în biserica mea a fost împodobită cu pânză neagră. E doliu în biserică și în sufletele oamenilor din Sf. Vineri: Părintele Nicolae Burlan a plecat să se odihnească puțin.

Fulgerător. De necrezut pentru mulți. De Sf. Andrei a slujit ultima Sf. Liturghie. Cine s-ar fi gândit măcar o secundă atunci, la asta?

Am intrat în biserică în seara aceasta cu inima grea. Deși era plină de oameni, distanțați și triști, cu aproape 30 de preoți în jurul catafalcului, am avut sentimentul acut al absenței sale. Al părintelui înalt, impunător, cu ochi blânzi și prezență copleșitoare. Cu rigoare și blândețe, cu predici la care am plâns de multe ori, când și vocea sa tremura, plină de adâncul celor rostite.

Nu puteai fi oricum în preajma părintelui… Ce repede ne obișnuim cu oamenii! Și uităm, deseori, cât înseamnă pentru noi. Dar și cât de fragili suntem!

Slujba înmormântării este una dintre cele mai profunde culegeri de înțelepciune. Te emoționează și te cutremură până în măduva oaselor. Ce inconștienți binecuvântați suntem noi, ortodocșii. Cu câtă durere se roagă sufletul pentru cei rămași, să-l pomenească în rugăciune! „Rog pe toți cunoscuții și prietenii mei să mă pomenească în rugăciune.”

Suntem atât de trecători! „Ce este viața pe pământ? Asemenea trecerii unei corăbii pe mare, care nu lasă urme.” Nu știm cand vom pleca. Iar odată plecați, nu mai putem face nimic pentru noi. Doar cei în inimile cărora am lăsat o urmă a trecerii noastre mai pot face ceva. Și părintele va fi lăsat, fără nicio îndoială, urme calde și de neuitat ale trecerii sale în mii de oameni. Cred că părintele și-a câștigat Raiul.

„Niciun om nu poate zugrăvi viața unui slujitor al bisericii.”, a spus PS. Timotei. Despre părintele s-ar putea scrie o carte, în care fiecare om care l-a cunoscut ar scrie cel puțin o pagină și poate așa am avea o imagine mai amplă a Omului care a fost.

Pentru mine este acela, de acum 20 de ani, despre care mi-a spus prietena mea: „Hai să cunoști un părinte care predică atât de frumos că nu te saturi ascultându-l.”

Am fost și am rămas. Și lângă el, în biserica aceasta ca o bijuterie, crescută dintr-un pui de biserică de lemn, am cunoscut cele mai mari fericiri ale vieții mele. Mâine va ninge și pământul va fi alb. Așa se cuvine. Căci spune credința noastră, că cei plăcuți ai Domnului, plecați la El, devin fii ai Luminii.

Sărut dreapta, părinte! Pomeniți-ne și pe noi în Rai!

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!