Astazi, intreaga lume ortodoxa comemoreaza caderea Bizantului, capitala Imperiului Bizantin ortodox, in mainile turcilor musulmani.
A fost intr-o zi de marti, 29 mai, in anul 1453, cand Constantinopolul (actualul Istanbul) a cazut sub asaltul nemilos al turcilor otomani condusi de legendarul sultan Mahomed II Cuceritorul.
Dupa un asediu de 52 de zile, asaltul decisiv a avut loc in dimineata zilei de marti, 29 mai 1453, si a durat trei ore – de aici, si superstitia raspandita mai tarziu in toata peninsula Balcanica ca si in Romania cu „cele trei ceasuri rele” de marti…
Ce datoram noi românii Imperiului Bizantin/Roman de Rasarit? Destul de multe, putem sa afirmam cu tarie.
In primul rand datoram Bizantului salvarea crestinismului de la disparitie din Europa si din România. In mai multe randuri, zidurile Constantinopolului au fost singurele care au putut opri valurile de atacatori pagani (musulmani, zoroastrieni sau politeisti), salvand de la cucerire si convertire fortata toate statele crestine vulnerabile din Rasaritul Europei.
In secolele 7-8 in special, cand noul Imperiu Arab musulman era in plin avant cuceritor si parea de neoprit, armatele musulmane hotarate sa aduca cu sabia religia islamica in Europa venind din Est, au fost oprite si invinse in cele doua mari asedii ale Constantinopolului(674-678 si 717-718). Fara aceste victorii aproape miraculoase, si Țarile Române ar fi fost fara doar si poate cucerite si islamizate cu forta…
In al doilea rand, datoram Bizantului pastrarea Ortodoxiei noastre, fiind inconjurati de neamuri de alta credinta (turcii musulmani, ungurii si polonezii catolici, tatarii musulmani). Invatatura de credinta nealterata, ierarhia bisericeasca, cartile de cult, randuiala liturgica – toate s-au transmis si pastrat in Țarile Române pana in 1453 cu contributia Bizantului. Primii episcopi care i-au pastorit pe crestinii ortodocsi din Tarile Române au fost numiti de la Constantinopol, ca si primul mitropolit al Țarii Românesti (Iachint de Vicina – 1359) si primul mitropolit al Moldovei (Iosit Musat – 1401).
In al treilea rand, multe alte influente ale Bizantului s-au resimtit in Țarile Române, chiar si sute de ani dupa caderea Constantinopolelui sub turci. Asa cum remarca si marele nostru istoric Nicolae Iorga, in multe privinte, Țarile Române au fost continuatoarele vrednice ale lumii bizantine – un „Bizant dupa Bizant”. Țarile Române au preluat multe elemente din civilizatia, arta, cultura, modelul politic si moravurile bizantine, iar aceste elemente au fost predominante la noi multa vreme dupa cadearea Bizantului, chiar pana la inceputul secolului 19, cand a inceput sa se manifeste puternic la noi influenta civilizatiei occidentale.
Mai multi dintre marii nostri voievozi au incercat sa salveze Bizantul de cucerirea otomana (Mircea cel Batran la Nicopole 1396, Iancu de Hunedoara la Varna 1444); Vlad Tepes si Stefan cel Mare i-au tinut piept cu glorie pe campul de lupta lui Mahomed Cuceritorul Constantinopolelui; iar alti voievozi români chiar au visat sa elibereze Constantionopolul de sub stapanirea turceasca – Mihai Viteazul, Vasile Lupu – dar vremurile potrivnice nu au ingaduit…
In final, azi se cuvine sa aducem un omagiu si sa sa inaltam o rugaciune pentru ultimul Împarat bizantin – Constantin XI Dragases Paleologul, erou si martir. Pe 29 mai 1453, el a cazut cu curaj neclintit in lupta fara speranta cu invadatorii otomani pe zidurile orasului sau iubit, pe care a refuzat sa il parasesca pana la sfarsit, si l-a aparat cu pretul vietii sale. Respect pentru un adevarat conducator si un erou al poporului sau si al ortodoxiei.
Textul aparține lui Andrei Dincă
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
