Pornind de la strigătul şi starea de nevoie a unui om concret, Nicolae, am descoperit un blocaj în sistem: două spitale din linia întâi covid NU îngăduie unui preot de spital să se apropie de pacient, în orice stare ar fi acesta, mai ales în risc vital.
Ca preot, întotdeauna ai ceva de făcut la căpătâiul unui om cu risc vital, cum ar fi de spovedit dacă mai poate comunica, de împărtăşit dacă nu e intubat, de uns cu ulei de la Sfântul Maslu în orice condiții, de făcut dezlegări. Urgența este de gradul 0.
Orice pacient are dreptul la asistență religioasă. Dar pentru un popor cu simțire creştină, are mai mult decât atât: conştiința ta de om îți spune că a priva pe cineva de Sfintele Taine mai ales când le cere şi riscă să moară în viitorul apropiat este de neacceptat. Pentru că nu păzirea de un virus e principiul suprem, ci felul în care pleacă acel om în veşnicie. Şi nu e unul, ci mai mulți.
Oare virusul ăsta ne va transforma în neoameni cu aproapele nostru în nevoie? Ar putea fi mama, bunica, fratele, rudele, prietenul, oricine …
Sunt CONVINS că se poate împlini exigența medicală de securizare în fața covid cu prezența de preot. Nu are decât să poarte acesta din urmă un combinezon specializat, ca orice lucrător medical bine echipat. Iar dacă lipsa acestui combinezon e astăzi problema – cum îmi spunea azi preotul de la Colentina că nici medicii nu au ce le trebuie – îl oferim NOI prin Fraternitatea Medicilor Ortodocşi din Paris, nu e problemă. Însă nu tehnicul e problema, ci disponibilitatea de suflet. Noi preoții, şi răspund confraților din mediul de spital care mi-au scris între timp, suntem primii chemați să manifestăm această SENSIBILITATE în Hristos: ajutor, vrem să Îl oferim pe Hristos unui om şi nu avem mijloace ! Noi să atragem ATENȚIA!
Şi ministerul, managerul, etc să dea soluția. Dar de ce să se sesizeze ministerul sau managerul dacă noi nu ne problematizăm că oamenii riscă să părăsească această viață fără a primi esențialul pentru plecarea lor? Cine îşi încarcă sufletul cu cărbunii aprinşi ai ignorării atâtor oameni la care preotul e împiedicat să ajungă?
Aici în Franța ierarhul ne-a cerut pentru un om pe moarte să meargă cineva să îl împărtăşească la 11 ore distanță cu avionul! Şi în urgență. Misiune îndeplinită. În România se pare că te obligă să intri în carantină 2 săptămâni după o astfel de vizită. De ce oare? Medicii români din Franța din linia covid revin acasă în fiecare seară, ceea ce înseamnă că există soluții tehnice viabile. Şi totuşi, neschimbându-se chiar nimic, pentru mântuirea cuiva, întreb, nu ar merita oare să intri la el CHIAR şi cu prețul a două săptămâni de carantină, numai să i-L duci pe Hristos?
Un text de părintele Răzvan Ionescu
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
