Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui! Iar aceasta o trăim și la marile pelerinaje din țara noastră, unde vedem încă o dată cum harul Lui suflă unde voiește.
Trupul sfinților s-a făcut „templu al Duhului Sfânt” iar creștinii au trăit comuniunea cu sfinții, și prin sfintele lor moaște, încă de la începuturile bisericii. Foarte frumos descrie aceasta Sfântul Ioan Damaschinul care scria în anul 700: „Stăpânul Hristos ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaştele sfinţilor, care izvorăsc, în multe chipuri, faceri de bine şi dau la iveală mir cu bun miros.
Nimeni să nu fie necredincios! Dacă prin voinţa Lui Dumnezeu a izvorât în pustie apă din piatră tare şi din falca măgarului apă pentru Samson căruia îi era sete, este de necrezut ca să izvorască mir binemirositor din moaştele mucenicilor? Cu nici un chip pentru cei care cunosc puterea lui Dumnezeu şi cinstea pe care o au sfinţii de la Dumnezeu.
În Legea Veche, era socotit necurat tot cel care se atingea de un mort, dar nu erau socotiţi necuraţi înşişi morţii. După ce însăşi viaţa şi cauza vieţii a fost socotită între morţi, nu mai numim morţi pe cei care au adormit întru nădejdea învierii şi cu credinţă în El!
Cum poate să facă minuni un corp? Cum dar, prin ei, demonii sunt puşi pe fugă, bolile sunt alungate, bolnavii se vindecă, orbii văd, leproşii se curăţă, ispitele şi supărările se risipesc şi se pogoară toată darea cea bună de la Tatăl luminilor? Cât de mult trebuie să te osteneşti ca să găseşti un sprijinitor care să te prezinte împăratului cel muritor şi să pună pe lângă el cuvânt pentru tine? Dar nu trebuie cinstiţi oare apărătorii întregului neam omenesc, apărătorii care se roagă lui Dumnezeu pentru noi?
Da, trebuie să-i cinstim, ridicând biserici în numele lor, aducând roade, prăznuind pomenirea lor … Prin cele care Dumnezeu este cinstit, prin acelea se vor bucura şi slujitorii Lui; de acelea de care Dumnezeu Se mânie, de acelea se vor mânia şi ostaşii Lui“, își încheie Sfântul Ioan cuvântul către comunitate de creștini ai Damascului.
Sf Vasile: „Aceste oseminte le recunoaşte Domnul, ele s-au luptat împreună cu sufletul fericitului”
Sfinții deși au murit cu trupul, sunt mai vii ca noi, cu duhul. Și nu sunt închiși într-o existența separată față de lumea noastră, dimpotrivă. Cei ce se roagă pot să dea mărturie cum aceștia mijlocesc, ca niște adevărați prieteni, apropierea noastră de Dumnezeu, așezarea noastră în biserică. Asemenea descoperirii din Schimbarea la Față, unde Profetul Moise, fiind cu trupul trecut la Domnul, vine pe Tabor iar apostolii îl văd în aceea Lumină minunată a slavei lui Dumnezeu, care le-a produs deopotrivă teamă și bucurie profundă, mângâietoare.
Într-una din epistolele scrise de Sfântul Vasile cel Mare către cei ce îi cereau ajutor în cuvânt, scrie despre cum bisericile locale să primească sfintele moaşte, atunci când sunt transportate dintr-un loc în altul: „Primiţi-le cu bucuria cu care au fost trimise către voi. Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu şovăiască; el e acel luptător nebiruit. Aceste oseminte le recunoaşte Domnul, ele s-au luptat împreună cu sufletul fericitului. Ele şi sufletul lui vor primi cununa la dreapta zi a răsplătirii lui“ scrie Sfântul Vasile în secolul al 4 -lea.
Iar Sfântul Ambrozie al Milanului, aproape de anul 400, îi îndeamnă pe creștinii dintr-o cetate să construiască o biserică vrednică unde să detr-una din scrisorile sale, aminteşte şi el de rugăciunile ce se săvârşeau atunci când într-o localitate se primeau oseminte sfinte: „Să strângem, aşadar, sfintele moaşte şi să le ducem într-o clădire vrednică de ele şi toată ziua s-o prăznuim cu credincioasă smerenie.“
Să ne bucurăm deci că într-o lume care a pierdut în parte reperele creștine, țara noastră a rămas binecuvântată și prin dragostea față de sfinții Bisericii!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
