„Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui,” spune părintele Sofronie de la Essex, pe 11 iulie este ziua lui.
Un intelectual din vechea aristocrație rusească, refugiat din fața revoluției comuniste la Paris unde a devenit artist de primă mână ca pictor portretist . Dar căutând profunzimea vieții, aude de eremiții de pe muntele Athos și simte chemarea de a merge acolo. Întâlnirea cu Sfântul Siluan, morarul aparent simplu de la manastirea Pantelimon, plin tot timpul pe haine de făină, îi deschide calea înțelegerii depline a relației sufletului cu Dumnezeu. Bătrânul Siluan nu era nici măcar preot dar avea o viață interioară la nivelul sfinților din vechime.
Părintele Sofronie va tipări după trecerea la Domnul a părintelui Siluan, „Caietul grădinarului”, însemnările lui, de unde reies căutările și zbuciumul acestuia și întâlnirea cu Hristos în chilia sa, care i se arată și îi lasă un cuvânt luminos „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”, rămâi cu mintea smerită și Eu voi fi cu tine.
Dar o boală bine rânduită îl scoate pe părintele Sofronie din Athos și ajunge la Paris din nou. Nu va mai putea merge în sihăstria lui de pe munte datorită sănătății precare. Aceasta însă se face prilej bun pentru mulți din Franța, apoi din Anglia. Peste ani venirea părintelui Sofronie în occident a dat naștere unor comunități vii ortodoxe în tot Occidentul, aducând lumină în multe suflete.
Părintele Rafail Noica, refugiat și dânsul în occident din fața comunismului, și-a regăsit credința lângă Cuviosul Sofronie și a adus mai aproape de noi spiritualitatea sa. Mănăstirea Lupșa, Albac, Bistra, Cebza sau Cheile Cibului s-au conturat în siajul scrierilor și cuvintelor mărinimoase ale părintelui Sofronie. O zi frumoasă tuturor!
„Am purtat sutana, șaizeci de ani, dar de fiecare dată când mă întâlnesc cu un creștin ortodox sau cu oricare altă persoană, îmi plec capul, jos, în fața lui.”
„Mândria încearcă să-și închipuie o lume și să trăiască în ea. Smerenia primește lumea așa cum a zidit-o Dumnezeu.”
„Rare sunt sufletele care au destulă bărbăție pentru a ieși de pe cărările bătute ale mulțimilor de oameni, spre a trăi după poruncile lui Hristos în această lume căzută.”
„Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați.”
„Într-o societate unde fiecare se imaginează fiind primul, nimeni nu progresează. În schimb, dacă se consideră întotdeauna ultimul, întâlnirea cu aproapele devine de fiecare dată prilejul unui folos și a unui spor duhovnicesc. Astfel, e preferabil să fii ultimul. Dacă sunt primul, e o plictiseală groaznică. Dacă sunt ultimul, e o bucurie continuă, pentru că învăț mereu ceva util.”
„Cu cât mai strâns se apropie creștinul de pașii lui Hristos, cu atât mai puțini însoțitori va afla în jurul său.”
”Când omul devine persoană, nu rămâne niciodată singur, persoana nu cunoaște singurătatea, trăiește cu Dumnezeu și cu ceilalți… Ipostasul persoanei este principiul interior al sinelui, al ființei, este dimensiunea de început și de sfârșit, de desăvârșire a lui.”
„Conținutul substanțial al vieții persoanei este dragostea.”
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
