De la Kareia, capitala muntelui Athos, dacă urci pe potecă prin pădure, printre colinele molcome de lângă mănăstirea Cutlumuș, ajungi la chilia Panaguda, o colibă mică ascunsă între copaci. Aici, pe buturugile rotunde și uscate din curtea umbrită, părintele Paisie îi primea pe pelerinii veniți să afle liniște și răspuns la întrebările lor. Chilia are și o mică bisericuţă cu hramul Naşterii Maicii Domnului, de unde vine și numele de Panaguda – Sfânta Maria Mică.
Adeseori părintele stăruia în răspunsuri asupra folosului îndreptării gândurilor rele ale oamenilor, de a nu le îndreptăți, scopul creștinului și mai ales al duhovnicului fiind de a cultiva în oameni gânduri bune. Părintele Paisie sublinia faptul că gândurile rele pot ajunge în mintea noastră dar „nu trebuie să uităm că gândurile rele sunt semănate în om de diavolul, că sunt întotdeauna niște închipuiri care îndeamnă la judecăți greșite și neînțelegeri… E nevoie de mare grijă din partea tuturor pentru a nu primi deloc „telegramele” cele viclene ale vrăjmașului (gândurile rele), ca să nu întinăm locașul Sfântului Duh, ca apoi să ne părăsească Harul lui Dumnezeu și să ne întunece.
Uite, jurnaliștii, politicienii sunt inteligenți, dar mulți dintre ei, pentru că n‑au o minte sfințită, se întâmplă să spună, pe lângă lucruri inteligente, și câte o nerozie… Dacă nu‑și folosește omul mintea, i‑o folosește diavolul. Dacă nu și‑o folosește la bine, i‑o folosește diavolul la rău… Când omul nu lucrează duhovnicește, preschimbă binele și săvârșește singur răul; adică nu diavolul e cel care îl săvârșește. Pentru a ajunge la curățire, omul nu trebuie să primească „telegramele” celui viclean, nici să se gândească la ele.”
Pelerinii ce îl cercetau pe părintele Paisie erau călugări, dar și oameni simpli care povesteau despre agitația vieții cotidiene. Bătrânul le răspunde că trebuie căutată simplificarea vieții, o rânduire a vieții care să îndepărteze grijile, alergătura după lucruri care ne cultivă orgoliul și cele ce țin de mândrie: „Neliniștea și stresul sunt de la diavolul În viața duhovnicească e nevoie de luare‑ aminte. Când oamenii duhovnicești sunt mânați de slava deșartă, simt un gol în sufletul lor. Nu există plinătate, săltarea inimii și, cu cât aleargă după slavă deșartă, crește și golul din ei și cu atât mai mult și suferința lor. Unde există stres și deznădejde, acolo există o viață în duhul necuratului. Să nu vă îngrijoreze nimic. Stresul, neliniștea sunt de la diavolul. Când simțiți stres, neliniște, să știți că acolo și‑a băgat coada necuratu… ”
Părintele se compara adeseori cu conservele goale din gunoiul de la intrare, chiar dacă mulțime de oameni ce îl căutau găseau ajutor și alinare în sfaturile lui. O idee centrală în cuvintele sale era aceea de a jertfi voia personală de dragul celuilalt, exercițiu care ne ajută să renunțăm la ideea fixă despre noi înșine. Voia noastră alimentează adeseori iubirea excesivă de sine, egoismul. Vorbind despre cineva care era chinuit de o patimă părintele Paisie spunea:
„Pricina pentru care cutare nu e vindecat este că are o idee grozavă despre sine. Dacă nu‑și va scoate el singur ideea asta din cap, nu‑i va aduce nici un folos faptul că Hristos va scoate demonul din el, pentru că ideea asta îngăduie venirea duhurilor necurate. Bunul Dumnezeu, ca un Bun Tată, o să găsească o cale pentru a‑l salva, e de ajuns să nădăjduim în El și să I‑o cerem Să‑I aducem slavă lui Dumnezeu pururea. Să nu cârtim, cârtirea aduce cârtire.
Era unul acolo în sat, avea cinci copii, sărmanul, și doar o bucată de pământ. Nu înceta să spună: „Slavă lui Dumnezeu!” Odată lucrurile nu i‑au mers foarte bine și a întârziat să adune spicele. Între timp vântul i le‑a împrăștiat. Când le aduna, îl întrebau: „Cum îți merge?” „Slavă lui Dumnezeu! Din fiecare snop scot douăsprezece ocale.” Râdea. Să vedeți apoi cum a rânduit Dumnezeu lucrurile. I‑a venit o moștenire de la o rudă de care nici nu știa că există și și‑a aranjat copiii, i‑a trimis la studii, i‑a căsătorit… De aceea fiecare să dea slavă lui Dumnezeu. Asta‑i mare lucru.”
Părintele Paisie Athonitul a trecut la Domnul pe 12 iulie 1994 fiind trecut în sinaxarul sfinților bisericii în anul 2015. Fragmentele de mai sus fac parte din cartea „Cum să luptăm cu diavolul” .
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
