Sari la conținut
Prima pagină » Pr Rafail Noica: „Viața noastră de la naștere până la mormânt este o devenire, iar teologia este această devenire în realitatea ei”

Pr Rafail Noica: „Viața noastră de la naștere până la mormânt este o devenire, iar teologia este această devenire în realitatea ei”

Socotesc dacă viața este a-teologică (fără teologie, n.r.), ea este un soi de auto-avort. Monahismul meu mi l-am trăit ca pe o teologie.

În zilele noastre cred că a venit vremea să redefinim toate cuvintele pe care le întrebuințăm în parte, fiindcă s-a schimbat sensul lor, s-a degradat graiul împreună cu înțelegerea omului.

Ce este teologia? În graiul nostru românesc se zicea câteodată în vechime “cuvântare de Dumnezeu“, sau “cuvântare despre Dumnezeu“… Cuvântarea aceasta despre Dumnezeu, care într-o măsură oarecare ar trebui s-o primim cu ce numim noi românii „cei 7 ani de acasa” , adica din naștere până ajungem la vârsta școlirii. Dar, din nefericire, astăzi este așa de rar ca cineva să primeascp în pruncia lui noțiuni teologice!

Teologia, într-adevăr, a devenit ceva îndepărtat omului modern și, încă mai mult, omului post-modern. Ne în-vitregim din ce în ce mai mult de la Dumnezeu. Dinamica căderii adamice continuă…

Ce este viața? Viața noastră de la naștere până la mormânt este o devenire, or teologia este acea devenire în realitatea ei, așa cum trebuie s-o prezinte Biserica si cum trebuie noi să înțelegem Biserica… Teologia ar trebui să fie cea care poate să înceapă, ba chiar să sfârșească prin a ne aduce răspunsurile la problemele noastre, mai ales cele mai acute, cele mai dureroase, cele mai adânci ale ființei noastre.

Teologia ca și cuvântare cu Dumnezeu, ca și conținut al rugăciunii, al dialogului nostru cu Dumnezeu, trebuie să ducă undeva, și acolo, acel „undeva” unde trebuie să ducă, este acolo unde teologia devine însăși starea duhului nostru… Tot ce este conținut al gândirii omului se răsfrânge în viața omului, ba și în istoria omenirii. Așa și teologia, de acuma însușită, trebuie să se răsfrangă și se răsfrânge – într-o măsură sau alta – în viața omului. Până unde? Până unde ajungem la culmea acestei teologii, care este însăși starea duhului nostru.

Fragment dintr-un cuvânt al părintelui Rafail Noica pe tema „Teologie și monahism”

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Averea Bisericii