Pr Mihail Milea: „Nu ne îmbolnăvește împărtășania. În potir acolo este Hristos!”

La începutul pandemiei, când slujbele au fost permise doar în curtea bisericii iar ulterior interzise comunității, părintele Mihai Milea a spus un cuvânt minunat oamenilor care înfruntaseră frigul și se adunaseră la o ultimă liturghie în curtea bisericii:

„Iubiți credincioși și dragi copii, ne iertați pe noi, că suntem nevoiți, alături de dumneavoastră, să slujim la streașina acestei catedrale, a copiilor, pe care dumneavoastră ați zidit-o, cu lacrămile dumneavoastră și jertfa dumneavoastră. Și iată-ne acum nevoiți de mai-marii lumii, care nu-L au pe Dumnezeu, care sunt împotriva lui Hristos… să fim nevoiți să slujim aici…

Dragii mei, să țineți minte – și toți românii -: când va înceta Liturghia va înceta România! Aceste cuvinte le-am spus guvernanților noștri, miniștrilor noștri, să nu uite: Liturghia este Hristos! Dumnezeu ne apără și de războaie, și de ciumă, și de pandemie și de toate necazurile care vin, în primul rând dragii mei, pentru păcatele mele, ale noastre, ale tuturor!

Și slujba de astăzi, în frigul acesta, dragii mei să ne aducă aminte de martirii din temnițele comuniste, înfrigurate și înghețate; și oamenii chinuiți pentru credință, pentru jertfă, ei au fost martirizați și au pierit în frigul acesta și în această prigoană, chinuiți… Și noi încă nu suntem la înălțimea lor…

Să ne aducem aminte prin această Liturghie de Sfinții Patruzeci de Mucenici din Sevastia, care au fost băgați într-un lac înghețat pentru credința în Hristos și nu s-au speriat de frig, și nu s-au speriat de gheață, și Dumnezeu i-a încălzit, după cum și pe dumneavoastră, v-a încălzit inimile dumneavoastră, și v-au dat lacrimi. E semn că Duhul Sfânt s-a coborât în Biserică sau în această Liturghie înfrigurată, dar plină de căldura Duhului Sfânt…

După ploaie vine și soare. După suferință vine și mângâiere. După război vine și pace. Și nu piere lumea, dragii mei, atâta vreme cât noi avem credință; și noi suntem fiii lui Dumnezeu care rostim “Tatăl nostru care ești în ceruri”. Nu ne îmbolnăvește Dumnezeu! Biserica e casa lui Dumnezeu! Nu ne îmbolnăvește împărtășania din același potir în aceeași linguriță, pentru că în potir acolo este Hristos! Nu este vin, nu este mâncare, nu este ceai, nu este sirop! Este Hristos! Și el ne vindecă de orice neputință, dragii mei!

Păi când am pierdut credința în Biserică, în Împărtășanie, în Liturghie, înseamnă că nu suntem cu adevărat credincioși cum ne vrea Hristos.

…Nu ne lăsăm de Hristos, nu ne lăsăm de slujbe dragii mei! Punem genunchiul la rugăciune. Și frecvența rugăciunii, a inimilor dumneavoastră va fi cu inimile noastre și vom fi împreună în aceeași pocăință, în aceleași lacrimi, în aceeași dorință că împreună să ajungem să cântăm cu toții “Hristos a înviat”!

Dragii mei, ne ceartă Dumnezeu! Atâția ani am avut biserica deschisă, Liturghie. Trăgeau clopotele și nu veneam. Și de astăzi vom duce dorul să intrăm în biserică și iată, că nu putem!… Dar dacă facem pocăință adâncă, cu lacrimi, și ne cerem iertare pentru păcatele noastre, necredința noastră, indiferența noastră, nepăsarea noastră, dragii mei, nu ne lasă Dumnezeu!

Acuma plătim acele păcate: “vrem spitale multe, nu catedrale” – și ne-a dat Dumnezeu multe spitale, care se vor construi pentru necredința noastră!

A fost vremea să ne ducem la Referendum, să păstrăm familia ortodoxă – bărbat și femeie – și nu ne-am dus. Ne-au spus mai-marii: “stați acasă!”. Și iată, acum stăm acasă, să ne plângem păcatele noastre, indiferența noastră, răceala noastră!

Dragii mei, e momentul acuma să ne trezim, să fim împreună, cu Crucea, dragii mei! E Crucea – înseamnă Hristos! – e Duminica Sfintei Cruci! Spune așa: “Cel care voiește să vină după mine, să se lepede de sine” – egoismul nostru, necredința noastră!

Și acuma am înțeles noi, în această criză, că nu ne ajută nimica – nici casa, nici mașina, nici funcția – nimica, dragii mei! Totul piere, totul dispare, dar nu dispare sufletul din noi, credința noastră. Și Dumnezeu ne-a dat această încercare, ca noi să o luăm de la capăt, de la zero, să ne ridicăm și să spunem: “Doamne, fără Tine nu putem sta! Fără Tine, Hristoase nu există viață, nu există bucurie!”

Bucuria ne-o dă Hristos! Ne-o dă Biserica! E nădejdea noastră!

Să nu ne lăsăm de Biserică, dragi mei! Ea este Maica neamului nostru românesc! Să vă îmbrățișați! Și să-L iubiți pe Dumnezeu! Și să nu uitați, sărutați Sfânta Cruce, prin care dispare epidemia aceasta, necredința aceasta, răutatea aceasta, care vine din altă parte!

Ne iertați pe noi că ați stat astăzi în frig aicea, dragii mei. Dar suntem cu voi și pentru voi, și suntem alături de voi, și plângem împreună cu voi dorul acesta! Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți! Amin”.

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!