Azi, la Liturghie, a venit de foarte departe, o doamnă credincioasă. A stat cuminte într-un colț, nici n-am știut că venise.
La sfârșitul slujbei, s-a apropiat sfios, a luat binecuvântare, și a zis: Părinte, vă mulțumesc din inimă pentru această Sfântă Liturghie. Eu am zis: la noi, Biserica e mică și modestă, n-avem cântăreți de seamă (sunt in vacanță), suntem smeriți.
Nu, părinte, am simțit adierea aia de lumină pe care o simțeam când bunica mea mă lua de mânuță și mă ducea noaptea la Înviere. Asa, ca o sfială și bucurie tainică, L-am simțit pe Pruncul Iisus Hristos cum ne-a mângâiat pe frunte pe fiecare dintre noi.
Am înțeles atunci că suntem prea mici pentru o iubire atât de infinită a Dumnezeului nostru.
Pr Ioan Istrati
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
