„Cred că gelozia este una dintre formele de îndrăcire latentă. Azi „mârâi” un pic, mâine „mârâitul” devine „nechezat”…
Este important să înțelegeți prin râs lucrurile acestea ca să nu apucați să plângeți. La primul semn de gelozie învățați să iubiți, că pierdeți totul!
Este ca la părintele Sofronie de la Essex, când s-au dus niște cuvioase surori acolo și i-au zis: „Părinte, eu sunt foarte supărată pe bărbat!”, nărod cum i-o fi spus. Și l-a făcut praf și pulbere. Părintele calm zice:
– Tu nu ai nicio vină?
– A, nu părinte, cam 5% am eu vină, 95% are el.
Și părintele i-a zis: „Rezolvă tu acei 5% și ceilalți 95% se vor rezolva!”
Gelozia nu este în niciun caz formă de iubire, este cea mai proastă expresie a iubirii de cea mai joasă speță. Când cineva „gelozește” pe altcineva are o formă de invidie pe care o ascunde într-o falsă iubire. Adică terci.
Se iese din gelozie doar pe ușa din față, recunoscând că ai fost înfrânt de ură și reconfigurând iubirea. Dacă mai ai cu cine”, a încheiat părintele Constantin Necula.
Despre fidelitatea față de o persoană părintele spunea: „Cine greșeste într-o fidelitate nu greșește doar față de acea persoană, ci și față de toate principiile care țin acea persoană legată de viață, uneori chiar de viața ei. Există și un mod de a te vindeca de infidelitate prin conștientizarea infidelității și schimbarea vieții.”
Despre iubirea adevărată părintele Necula completa: „Noi nu iubim pe oamenii pentru lucrurile în care sunt puternici, noi iubim pe oameni pentru lucrurile în care sunt slabi. Fragilitățile ne țin laolaltă, neputințele ne unesc.”
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
