Reporter: Cum ar trebui ţinut postul?
Constantin Necula: Cu fermitate şi destindere deopotrivă. Cu rugăciune atentă pentru ţară. Poate că nu suntem conştienţi, dar postul acesta este o cale în plus pentru ca fiecare dintre noi să ne ataşăm sufletul de valorile iubirii de Dumnezeu şi suflet, de valorile care ne fac nemuritori. Cred că este nevoie să ne luăm în serios creştinismul nu doar în plan exterior, ci şi în partea sa de adâncime duhovnicească. Recomand creştinilor ortodocşi să se apropie de Spovedanie, de Sfânta Scriptură şi citirea cărţilor duhovniceşti, mai cu seamă a Vieţilor Sfinţilor. Şi curaj mult celor care încep că postească. Este un exerciţiu de libertate.
Rep.: Ce credeţi că a pierdut omenirea, odată cu dezvoltarea tehnologică şi ce a câştigat?
Constantin Necula: Mereu trebuie să ne întrebăm ce se pierde când se câştigă ceva. Avem această provocare permanentă, indiferent de câştigul pe care-l vizăm. Cred că dezvoltarea tehnologiei a dus un pic la pierderea omeniei noastre, a tandreţii dialogului interuman. S-a câştigat în viteza deplasării şi în calitatea vieţii şi sănătăţii. Sunt martorul trecerii României din epoca tehnologiei alb-negru la cea color şi am văzut cum calitatea umană se deteriorează nu doar din cauza tehnicii. Aş fi vrut să fim mai buni educatori ai copiilor noştri, să le uşurăm învăţatul, nu învăţătura. Şi cred că am pierdut multe scrisori între oameni, pierdute de-acum în hăul coşului de gunoi al computerului. Nu-mi imaginez cum am arăta ca omenire fără Epistolele Pauline sau fără cele dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Şi nu sunt singurele scrisori fără de care nu putem respira cultura umanistă ce ne-a încurajat spre iubire, atenţie sporită spre aproapele… Revoltat pe mine, uneori scriu cu stiloul ca să-mi recapăt ritmul gândirii. Nimic nu se aseamănă cu dâra de lumină a cernelii pe hârtia ce-şi aşteaptă înflorirea.
Rep.: Unde ar trebui să îl căutăm pe Dumnezeu, în afară de Biserică?
Constantin Necula: Adânc în inima noastră. În aproapele nostru, fie el şi un duşman căpos ca noi. El nu trebuie căutat ca să fie descoperit, ci este mereu în inima smerită, duhul ascultător de Cer. Apoi, El este mereu în căutarea noastră şi se aşterne în vieţile noastre. Pocăinţă să avem, că El e dispus mereu să ierte!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
