Omul de radio Mihai Morar a fost în pelerinaj la Muntele Athos și a publicat pe podcastul său „Fain și Simplu” un dialog pe care l-a avut cu părintele român Teologos de la Schitul Lacu.
Părintele Teologos a fost programator IT în România și a devenit călugăr în Sfântul Munte la mănăstirea Vatopedi, acum trăind retras la o chilie athonită.
Părintele a vorbit despre căutările omului care caută din naștere perfecțiunea, raiul, dar de multe ori nu o caută bine: „Omul într-adevăr își caută perfecțiunea. Toată planeta caută raiul pentru că raiul este perfecțiunea personală veșnică.
Atâta doar că cei mai mulți dintre ei, dintre noi, da, căutăm raiul acolo unde nu e și/sau îl căutăm așa cum nu trebuie. Și asta este marea dramă a istoriei. Pentru că oamenii, din păcate, orbecăie. Orbecăie pentru că s-au depărtat de lumina lui Dumnezeu…
Raiul este unitatea deplină. Raiul înseamnă că eu o să fiu în tine, tu o sa fii în mine, noi amândoi o să fim în…, eu știu, în Răzvan de exemplul și o să zici: Uite ce frumos este! Ce frumos e celălalt! Extraordinar, ce frumos este! Total diferit față de: Dar ce frumos e celălalt. Și o să vedem frumusețea persoanei celuilalt. Și atunci noi trei mergem și zicem: Măi ce frumos este Emil. Și atunci și Emil zice: Uite ce frumos este Mihai, da?
Și această experiență total nouă și continuu nouă, surpriza și frumusețea persoanei va fi la nesfârșit. Și bineînțeles cea mai mare frumusețe va fi frumusețea persoanelor absolute, adică a Sfintei Treimi, a persoanelor Sfintei Treimi. Adică a lui Dumnezeu.”
Părintele Teologos a amintit și posibilitățile noastre spirituale, omul fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu: „Misiunea fiecărui om este să devină sfânt. Adică omul este perfect și ar trebui să fie perfect, însă din păcate, păcatul adică distorsiunea de comportament, de gândire, de optică a sa îl privează de acest, să zic așa, mare avantaj, mare merit pe care ar trebui să îl aibă omul – adică perfecțiunea.
Perfecțiune, ca să o definim puțin mai concret, este asemănarea cu Dumnezeu. Și ca să o definim și mai concret, este capacitatea de iubire orice s-ar întâmpla.
Adică omul trebuie să iubească pe toți și pe toate orice s-ar întâmpla. Asta pe de o parte și pe de altă parte, ca să poată să iubească, nu trebuie să fie stăpânit de absolut nimeni și de nimic.
El încearcă să facă treaba asta, dar încearcă să facă treaba asta, scurtcircuitând lucrurile, adică mergând direct în materie. Nu încearcă să facă treaba asta cu ajutorul Celui atotputernic și din cauza asta în loc să fie stăpânul lumii cu ajutorul Celui atotputernic, devine de fapt robul ei.
E târât în toate părțile de tot felul de patimi, de tot felul de centrii de plăcere, centrii de atracție. Asta este drama omului de astăzi.”
Legat de vremurile tulburi pe care le traversăm părintele Teologos a continua: „Se ține lumea. Se prelungește lumea. Lumea se ține prin Liturghie, să știi, prin rugăciune!…
Dumnezeu e atotputernic, dar Dumnezeu e atât de iubitor încât nu calcă în picioare libertatea umană. În clipa în care oamenii nu se roagă, în clipa în care oamenii de îndepărtează de Dumnezeu, omul devine… nu poți să pui – un animal – pentru că înjosești animalul. Animalul nu este distorsionat. Nu am întâlnit până acum nici măcar maimuțele să facă războaie cum fac oamenii. Înțelegi?
Eh, omul departe de Dumnezeu se auto-distruge. La propriu. Vedem ce se întâmplă în lumea asta. Ei, și atunci, prin rugăciune, noi ne punem ca jertfă, libertatea noastră în fața lui Dumnezeu și-I spunem: Doamne, ajută-ne pe noi! Și ajută-i pe cei care se depărtează de Tine!”
Mihai Morar a povestit cum într-un pelerinaj de acum 3 ani, a fost mișcat de întâlnirea cu părintele, când a fost îndemnat la mai mult curaj, la mărturisirea credinței sale. Și cuvântul a fost ca un motor care l-a ajutat să găsească puterea și modalitatea.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
