Cu lingurița folosită în timpul Euharistiei, care acum este văzută ca inamic public numărul unu, părintele Ioan din Kronstadt împărtășea zilnic toată plebea Sankt Petersburgului. El era cel care curăța tot ce rămânea în potir, pe linguriță. Zi de zi, până la vârsta de 80 de ani. Cu ea a împărtășit și Sfântul Nectarie în Eghina, cu ea îl împărtășea Sfântul Antim pe leprosul sfânt Nichifor și nu s-a îmbolnăvit, după o viață trăită în leprozerie. Cu ea împărtășea sfântul doctor Luca al Crimeii, când lăsa bisturiul pentru a sluji liturghia.
Cu lingurița aceasta au fost împărtășiți soldații români de către preoții militari la Plevna, la Mărășești, la Odesa, poate ca ultimă împărtășire.
De o mie de ani este folosită și a apărut în mod firesc în cultul liturgic. Nu este invenție medievală, în sens peiorativ ci este o evoluție firească în acel context. A apărut din rațiuni liturgice, spirituale, și nu se cade ca astăzi să fie evaluată în afara acestor rațiuni.
Garantăm că nu transmite virusul? Este ca și cu mersul pe apă al Sfântului Petru. Nu este ceva magic, ține de credință. Nu, nu suntem vrednici, dar dincolo este Hristos care este Iubire. Având în vedere că totuși nu există și nu a fost consemnată o epidemie de tbc, hepatită, etc în rândul preoților, cei mai expuși din punct de vedere fizic (și vorbim de sute de ani de împărtășire), vă îndemnăm să aveți curajul de a vă apropia. Veniți și vedeți, că bun este Domnul.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
