De ce să nu existe posibilitatea de a da din educația creștină un examen în cadrul bacalaureatului, așa cum se dă (și am dat) din filozofie? Atenție, vorbim de opțiunea, de posibilitatea de a face acest lucru… Filozofia este efectiv o colecție de panseuri, de gânduri ale unor persoane despre cum cred ele că este sau ar trebui să fie lumea. O sumă de păreri mai mult decât subiective, nedemonstrabile, frumoase pur si simplu prin felul în care omul arată că poate fi trestie gânditoare, om ieșit din peștera ideilor spre a cunoaște lumea.
Pe de altă parte creștinismul reprezintă o cultură complexă, vastă, dincolo de partea de cult, o cultură plină de parabole, trimiteri prezente peste tot în artă și literatură, ce a lăsat multe urme în cei 2000 de ani de la fondare. Dacă te vei duce într-un muzeu de artă, dacă te apropii de filozofi, vei ajunge tangențial și la pasaje biblice, persoane precum Iov, un simbol al răbdării, la pilda fiului risipitor sau la cele trei ispite din deșertul Carantaniei. Dacă vei citi Dostoievsky sau Balzac, Stendhal sau Tolstoi iarăși vei ajunge la tangențe referitoare la creștinism.
Iar în altă ordine de idei imersiunea în universul Evangheliei și abordarea acestei dimensiuni programatic este în definitiv opțiunea unei familii, părinți și copii, în contextul unei evaluări personală. Opțiunea lor pentru copiii lor, împreună cu ei. Până la urmă nu vei obliga un adolescent să dea forțat bacalaureatul dintr-un anumit opțional, realist vorbind.
Practic acest opțional există deja pentru tinerii ce termină liceul în Irlanda, Austria sau Germania și vor să îl aleagă pentru examenul final, deci nu ar fi o excepție pentru țara noastră.
Lăsați ora de educație creștină să fie onorată de cei ce își doresc acest lucru!
Un text de Eduard Dumitrache
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
