Aproape niciodată, cu nimenea, nu se întâmplă să existe un echilibru între nevoi și cele ce vin asupra. Unii tânjesc după liniște și tihnă, iar această tihnă nu li se dă; alții doresc tovărașie, zgomot, activități, dar rămân în singurătate, uitați, ocoliți. Iar aceast aproape întotdeauna și pretutindenea: sau este prea mult de lucru, sau nu ai ce face; sau ești sfâșiat din dragostea celor care trag către tine, sau nu mai poți din pricina singurătății apăsătoare.
Mai „rău” decât toate este faptul că, în cele mai multe cazuri, omul întâmpină în viață contrariul a ceea ce caută. Care este tâlcul acestora? Poate ca oamenii sunt pusi intr-o stare de conflict, in conditiile divergentelor intre vointe, ale nepotrivirii viziunilor, in conditiile neputintei materiale de a-si implini cele intreprinse de ei, in viziunea lor creatoare si altele asemena, spre a ne cunoaste noi toti marginirea si a cauta nemarginirea, absolutul, cele netrecatoare, deplina desavarsire, printr-o mai mare incordare a intregii noastre fiinte.
Acum doi ani, când am călătorit către Răsărit, acolo am văzut cumplita sărăcie, o viață încă a „erei de piatră”, a primelor capitole din Biblie, m-a izbit acel tablou, și mi-a venit gândul că tocmai în vârtutea acestei condiții sălbatice, fără apărare, s-a aprins anume acel foc ce s-a pogorat din cer, pe care Hristos ni l-a adus. Întorcându-mă în Europa, in mediul celor care traiesc in conditii de confort si, adesea, de prisos de bogatie materiala, m-a izbit satisfactia oamenilor in acest plan material si lipsa capacitatii de a cuprinde in adancul fiintei lor ideea vecniciei, de a trai aceasta vecinicie inca de aici. Ceea ce uimește cel mai mult duhul meu este lipsa adevăratei rugăciuni în lumea noastră contemporană. Chipul omului s-a înjosit până la totala neputință de a crede în faptul că Tatăl nostru este Făcătorul a tot ce este, Tată adevărat, apropiat. Sunt convins că oamenii, cu cât mai mult își vor pierde chipul și asemănarea cu Făcătorul, cu atât mai greu le va fi să-și rezolve toate celelalte probleme.
Fragment din „Scrisori catre familia protoiereului Boris Stark”, Arhimandrit Sofronie Saharov, Editura Accent Print
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
