Povestea unui medic in Lombardia:
„Niciodată nici în cele mai negre coșmaruri nu mi-am închipuit că voi ajunge să văd și trăiesc ce se întâmplă aici la noi în spital de trei săptămâni. Coșmarul curge, fluviul este din ce în ce mai mare și mai de nestăvilit. La început veneau câțiva, apoi zeci apoi sute și acum noi nu mai suntem medici ci am ajuns sortatori pe bandă și decidem cine trăiește și cine trebuie trimis acasă să moara, deși toți acești oameni au plătit toata viața taxe Italiei.
Până acum două săptămâni eu și colegii mei eram atei; era normal pentru că suntem mediciniști și noi am învățat știința iar știința ne spunea că exclude prezența lui Dumnezeu; am râs mereu de părinții mei care mergeau la biserica.
Acum 9 zile a venit la noi un bătrân de 75 de ani. Om blând, avea probleme mari respiratorii însă avea la el o Biblie și ne-a impresionat că le citea muribunzilor și aceștia îl țineau de mana. Fiind toți noi medicii obosiți, descurajați, terminați psihic și fizic, când aveam timp stăteam să îl ascultăm. Acum suntem nevoiți să recunoaștem: noi ca oameni ne-am atins limitele; mai mult nu putem face și zilnic mor și mai mulți oameni. Și noi suntem epuizați deja avem doi colegi care au murit și alții abia se mai țin pe picioare. Ne-am dat seama că unde se termină ce poate face omul avem nevoie de Dumnezeu și am început să ne rugăm când avem câteva minute libere. Vorbim între noi și nu ne vine să credem că din atei am ajuns zilnic să ne găsim liniștea cerând Domnului să ne ajute să rezistăm să putem avea grija de cei bolnavi.
Ieri a murit bătrânul de 75 de ani; ca niciodată până astăzi deși am avut peste 120 de morți în 3 săptămâni aici, am fost toți terminați, distruși, pentru că bătrânul a reușit în timpul stat la noi să ne aducă o liniște pe care nu mai speram să o găsim. Bătrânul a plecat la Domnul și curând poate urmăm și noi. Eu nu am mai fost acasă de 6 zile, nu știu când am mâncat ultima oara, și îmi dau seama de inutilitatea mea pe acest pământ și vreau să îmi dedic ultima suflare ajutându-i pe alții. Dar sunt fericit că m-am întors la Dumnezeu…”
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
