Ateismul în America – aversiune ori ascensiune?

Americanii nu au fost niciodata comfortabili cu ateismul. Nici când au sosit pe țărmurile Atlanticului ori când au fondat Jamestown în 1607, nici când și-au fondat Republica la sfârșitul secolului XVIII, nici azi. Primele declarații scrise de pelerini au fost, de fapt, invocari speciale adresate lui Dumnezeu și legăminte cu Divinitatea ca noile ținuturi în care au ajuns vor deveni un nou Ierusalim, o societate civilă și politică fondată pe Sfintele Scripturi, virtute și valorile creștine. În marea lor majoritate americanii și-au păstrat atașamentul și credința în Divinitate de atunci pâna azi, în același timp menținând și o aversiune față de ateism. Aversiunea lor față de ateism a rămas atât de acerbă încât, conform sondajelor de opinie, dacă ar trebui să aleagă între un ateu ori un homosexual ca Președinte al Americii, americanii l-ar alege pe cel din urmă. Asta nu înseamnă însă că ateismul nu e în ascensiune în America ori că massmedia de stânga nu îl promovează cu agresivitate. La fel și în instituțiile publice de educație unde majoritatea profesorilor universitari se consideră atei.

De ce am ales subiectul acesta pentru azi? Pentru ca e important și pentru că trebuie să ne dea de gândit și noua românilor ce fel de societate ne dorim pentru viitorul copiilor noștri: una fondată pe valori biblice ori una fondată pe secularism. În Europa Occidentală ateismul este la modă. Conform unor sondaje de opinie, Norvegia e majoritar atee, procentul ateilor fiind mai mare decât al creștinilor. Conform unui sondaj din 2016, 39% dintre norvegieni se declară atei și doar 37% creștini.

Sondajele de opinie, însă, reflectă date statistice divergente făcând practic imposibil cunoasterea numărului exact de atei în fiecare țară a lumii. Conform ultimului index global al ateismului procentul americanilor care se declara atei a crescut de la 1% la 5% în doar zece (10) ani. China are procentul cel mai ridicat de atei cu 47% din populatie, urmata de Japonia (31%), Cehia (30%) si Franta (29%). În contrast, cele mai religioase țări din lume sunt Gana, Nigeria și Kenia (în Africa), Brazilia și Peru în America Latina, Macedonia, România și Armenia în Europa. Iar procentul ateilor e aproximativ identic în Polonia, Moldova, Arabia Saudita și Statele Unite.

Despre China există însă un raport din 2017 ce se referă la un procent al ateilor de 67% din populația Chinei nu 47%. Țările cu cei mai puțini atei sunt India (2%) și Thailanda (1%).

E deasemenea clar că între Europa de Est și Europa de Vest există un decalaj mare privind ateismul și numărul persoanelor care se declară atei. Berlin e numit „capitala ateismului din Europa”, iar Norwich, în Marea Britanie, are reputația orașului cu procentul cel mai ridicat de atei din lume.

Aversiunea americanilor față de ateism își are originea în perioada coloniala. Americanii au adoptat legi anti-blasfemie („blasphemy laws”) care penalizau cu închisoarea persoanele care insultau creștinismul, religia ori divinitatea. Motivul, explicat într-o faimoasă decizie emisă de Tribunalul Suprem din Pennsylvania cu veacuri în urmă, a fost ca „whatever strikes at the root of Christianity tends manifestly to the dissolution of civil government” („tot ceea ce atacă rădăcinile creștinismului tinde în mod direct să distrugă guvernarea civilă”).

În Secolul XX americanii au devenit și mai inverșunați față de ateism pentru că îl vedeau sinonim cu comunismul. Ca reacție la ateismul comunist, în anii 50 americanii au lansat micul dejun cu rugăciune, un eveniment anual care se ține în februarie la Washington DC. Și tot în anii 50 și din acelasi motiv, americanii au inceput să tipăreasca pe bancnota dolarului cuvintele „in God we trust” („ne incredem in Dumnezeu”).

Lucrurile însă nu sunt chiar atit de simple. Filosoful englez John Gray a publicat recent o carte Seven Types of Ateism  în care caută să stabilească o definiție clară a ateismului și să includă în ea persoanele care, în opinia lui, ar intra în această definiție. Îi denunță pe „noii atei” (Dawkins, Harris, Hitchens și Dennett) pentru că, in opinia lui, au transformat ateismul într-o cruciadă împotriva creștinismului fără să încerce să-l înțeleagă, „noii atei și-au direcționat campania împotriva unui segment îngust al religiei fără să o înțeleagă nici măcar într-o mică masură”).

Gray denunță „umanismul secular” pe care îl vede ca „un monoteism deghizat, unde omenirea e Dumnezeu și mântuirea e dobândită cu ajutorul științei, fără intervenție divină”. Autorul demonstrează însă că religiile lumii continuă să se dezvolte și că regimurile seculare au cauzat mult mai multă distrugere decât razboaiele și neînțelegerile între religii, începând cu iacobinismul Revoluției franceze și comunismul asiatic de tip maoist sau al khmerilor roșii (a fost asasinată 25% din populația Cambodgiei în timp record) .