Un ateu nefericit îmi scrie că Botezul lui a fost un abuz, că nu l-a întrebat nimeni dacă vrea, că nu și-a exprimat voința și libertatea. Eu, cum știți, zic (hâtru): dar să papi la maică-ta la țâță ți-ai manifestat voința? Sau trebuia să te lase să cauți mâncare, ca animalele, și să mori de foame.
El: da, că făceam semne așa, că voiam să sug. Da eu: poate voiai să sugi o bomboană, ceva. De ce te-a abuzat mama ta cu țâța în gură? Dar când ai făcut pe domnia ta, ți-ai manifestat voința să fii spălat la poponeț, sau trebuia să te lase așa să te iriți și să te infectezi tot? Dar când te-a învățat să vorbești, poate voiai să rămâi necuvântător, când te-au învățat să mergi, să faci la oliță, să te ferești de foc (că este) buba?
Zice: astea-s trăsături fundamentale ale umanității mele.
Ahaa, păi credința e trăsătura fundamentală primă a umanității. Fără Dumnezeu ești un ierbivor cu țoale, un animăluț cu convenții. Credința în Dumnezeu e aerul pe care îl respirăm, și l-au respirat cu nesaț și părinții și toți strămoșii tăi, iar acum te intoxici interior cu flatulențele propriei tale minți „putrede”.
S-a blocat și m-a blocat.
Un cuvânt al părintelui Ioan Istrati
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
