În anul 1990, părintele Nicolae Tănase a început o misiune de salvare a copiilor, prin predicare și ajutor direct. În contextul tulbure al tranziției, fără ajutor economic și sub presiunea societății, unele tinere alegeau să avorteze. Prin cuvânt, părintele a convins aceste mame să aleagă viața, viața copiilor lor, și a creat un așezământ unde acești copii să își poată găsi un cămin.
Astfel, în 1994 părintele Nicolae înființeză „PRO VITA : PENTRU VIAȚĂ” care îi primea în grijă pe acești copii, dar de asemenea și pe orfani sau pe copii ai străzii.
Mamele își lăsau aici copilul și îl puteau lua acasă, uneori, după câțiva ani, când situația lor se schimba. Mai mult, asociația asigura suportul mămicilor pentru a le ajuta să-și crească copiii.
PRO VITA nu a însemnat doar mai multe case pentru copii ci și un exemplu, un model de bune practici ce a inspirat și alte comunități și asociații. La Valea Plopului și-au găsit un loc și tinerii care la vârsta de 18 ani trebuiau să părăsească orfelinatele de stat și nu se integrau social ajungând deseori în stradă sau în subsolurile Bucureștiului.
„În încăperea mare de la etaj este o sală de festivităţi pentru când se-nsoară, se mărită (tinerii din așezământ, n.r.). Tot aici avem calculatoarele, biblioteca, unde facem temele”, spune părintele Tănase într-un interviu pentru ziarul Libertatea.
„Aici sunt 16 case dintr-un total de 57. Restul de case sunt în cele două sate. La construcţiile noi am făcut mai multe arcade la ferestre, ca să îndulcesc ideea de casă cu etaj la sat. Aici, la centrul social sunt 386 de copii. Restul, până la 423 de copii, sunt la Asociaţia «Pro-Vita», în Vălenii de Munte, ca să fie aproape de şcoală.
Aici sunt modele de case diferite, pentru a nu crea un şablon, ca în cartierele de la oraş. Ce facem noi nu e întins, mastodont, fapt care creşte costurile de construcţie şi de întreţinere, însă e mai intim, mai de familie. Facem asta pentru ca toţi cei mici să trăiască într-o atmosferă familială. La intrare în Valea Plopului sunt câteva case cumpărate de noi. Şcoala e între cele două sate.
Avem două case şi în satul Bătrâni. Am cumpărat şi o fostă moară, unde trăiesc trei persoane vârstnice. În acea casă este şi atelierul de fierărie. O casă de la Marginea, de lângă Rădăuţi, am adus-o recent şi acum o renovăm. Mai avem astfel de case, din lemn, pe care le-am cumpărat, demontat şi remontat la noi. Proprietarii de acolo vor să scape de ele ca să-şi facă vile din beton…”, povestește părintele
În timpul comunismului, părintele i-a organizat pe oamenii din parohie pentru ridicarea bisericii satului, chiar dacă autoritățile comuniste îi interziseseră continuarea lucrărilor. Biserica „Sfinții Arhangheli” se ridica noaptea iar când Miliția apărea, lucrătorii erau anunțați de săteni și dispăreau rapid.
Pentru aceasta, părintelui Nicolae și soției sale Maria le-a fost înscenat un accident, fiind găsiți într-o noapte mai mult morți decât vii. Cu ajutorul unor medici prieteni și al lui Dumnezeu au fost salvați.
Astfel s-a ridicat așezământul de la Valea Plopului, cu ajutor venit prin oameni, mai puțin prin autorități.
„Satul Valea Plopului are 267 de familii, iar în Valea Screzii sunt 68 de familii. Numărul creştinilor din Valea Screzii e de 241, iar în Valea Plopului de 611. Noi, la centrul social, suntem 423”, spune părintele Tănase.
„În Valea Plopului am cumpărat de curând o casă pentru primul copil care a crescut la noi, adus aici în 1990. A pus şi el bani, pentru că a muncit în Italia. O vom renova şi va fi un simbol pentru comunitate. Avem o casă în Valea Plopului cu un paraclis închinat Sfântului Haralambie, unde locuiesc 18 persoane, copii cu mamele lor. Întreţinem şi opt tineri care acum sunt deja studenţi. În altă casă avem 36 de bătrâni şi fete izgonite de prin orfelinate.
În fostul magazin am amenajat, de asemenea, o casă. Aproape de centru mai sunt şase case, iar apoi biserica mare din localitate, lângă care e paraclisul de iarnă. Casa de lângă biserică adăposteşte şase copii. Aici am început în 1990, când într-un interval de 13 zile ne-au venit 86 de copii. Fiecare casă, sau grup de case, are câte un paraclis, unde se pot ruga zilnic cei care locuiesc acolo. În altă casă avem copii cu dizabilităţi, care se deplasează cu ajutorul căruciorului.
Avem în îngrijire peste 100 de copii rămaşi orfani sau abandonaţi de familie, dar a trebuit să ne extindem serviciile şi către persoanele în vârstă rămase fără sprijin, şi către femeile care au rămas însărcinate şi au fost apoi alungate de familie fiindcă nu au vrut să facă avort.
Să omori copilul nenăscut este o crimă. Aşa că noi oferim tot sprijinul mamelor care vor să aducă pe lume o nouă viaţă şi le ajutăm atunci când au cea mai mare nevoie şi le suntem alături şi după ce se naşte cel mic”, a concluzionat părintele Nicolae Tănase.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
