Când vorbim despre superficialitate ne referim la un lucru care se produce la suprafaţă, fără să atingă miezul sau esenţa lucrurilor. Această abordare simplistă asupra vieții se opune gândirii profunde și presupune o percepție reducționistă asupra lucrurilor. E adevărat că omul a avut de luptat cu superficialitatea încă de la crearea sa. Omul superficial este omul jumătăților de măsură, iar orice lucru făcut pe jumătate nu este pe placul lui Dumnezeu.
Din păcate, superficialitatea pare să fie una dintre bolile cele mai răspândite ale societății contemporane. Evoluția către relativizarea generalizată a sistemului de valori conduce, invariabil, la superficialitate. De fiecare dată încercăm să ne simplificăm viața pentru că astăzi nu mai este timp pentru înțelegere profundă. Pentru a evolua însă, omul trebuie să exploreze intens în direcția profunzimii, iar superficialitatea distruge treptat orice formă de gândire profundă.
Superficialitatea poate deforma realitatea
Un om superficial este comod, rămâne la suprafața problemelor, acceptă ceea ce i se spune fără prea mari rezerve și nu se sinchisește să ajungă la „miez”, ci lasă pe altcineva să aleagă pentru el. Atunci când ne orientăm doar spre ceea ce ne este vizibil, accesibil, palpabil și convenabil, s-ar putea să omitem chiar esența. Profunzimea ne sperie atunci când presupune nesiguranță, necunoscut sau incertitudine. Problema este că această superficialitate poate modifica și deforma realitatea (sau mai precis percepția asupra realității).
Tendința unui om care acționează superficial este aceea de a găsi vinovați, de a da vina pe altceva sau altcineva. De fapt, nu face decât să fugă de adevăr. Pe de alt[ parte Scriptura cere oamenilor să facă toate lucrurile ca pentru Dumnezeu. Atunci când faci toate lucrurile ca pentru Dumnezeu, nu poți accepta superficialitatea în niciun domeniu al vieții.
Dumnezeu este cel mai mare dușman al superficialității. Prima întrebare când vine vorba despre religie este întotdeauna despre excepție, nu despre regulă. Totuși, când se dorește criticarea Bisericii, este recomandat să se meargă dincolo de rime fără ritm. De cele mai multe ori, căutăm împlinirea în afara noastră și departe de Dumnezeu, trecând cu vederea cuvântul Evangheliei, care zice că „împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21). Rădăcina superficialității este ignoranța, care, la rândul ei, vine din lipsa iubirii, din necredință și din mândrie.
Căutați adevărul și vă va face liberi!
De multe ori ne plângem că nu aflam răspunsurile pe care le așteptăm. Dar punem oare intrebările potrivite? Principiul creștin de a nu ști stânga ce face dreapta nu mai este aplicat astăzi în Biserică din cauza presiunii pe care mass-media o pune pe instituția eclezială. Bisericii i se cere activitate socială, este împinsă spre bilanțuri, uneori chiar contrar principiilor sale de funcționare. Chiar și așa, se dovedește că structura asistenței sociale a Bisericii Ortodoxe Române este cea mai importantă la nivel național: există școli, spitale, policlinici, cantine, cămine de copii și bătrâni, centre de plasament și centre maternale, centre de consiliere și prevenire, centre de recuperare și reabilitare și multe altele.
Treptele bisericii au fost pe rând bănci de școală și paturi pentru bolnavi. Nu degeaba Nicolae Iorga a scris Istoria Bisericii Românești identificând neamul românesc cu Biserica Ortodoxă. Spiru Haret, în reforma învățământului de la începutul secolului al XX-lea, a trecut patru materii obligatorii: limba română, matematica, istoria și religia. Biserica nu este nici împotriva educației și nici împotriva spitalelor, iar aceste instituții nu se exclud una pe cealaltă, ci sunt complementare în slujba oamenilor. Trebuie doar să căutăm adevărul și el ne va face liberi!
Biserica nu este din lumea aceasta
Mass-media vrea astăzi să convingă cezarul să ancheteze tot ce face Biserica. Presa scoate în evidență mai mult derapajele din Biserică, în numele unei corectitudini politice greșit înțelese. Se cere activitate, acțiune vizibilă, cuantificabilă. Nu mai este înțeles scopul real al Bisericii care este mai presus de lumea aceasta, mai presus de existența sa ca insituție care ar trebui anual să dea un bilanț pozitiv. Scopul Bisericii e mai presus de lumea aceasta, nu e doar o simpla institutie ce la final de an face un bilant si gata. Nu asta e scopul. Iar omul superficial are o fire influențabilă, versatilă, ce reflectă trasformările timpului. Se mulțumește doar cu un unghi din care să observe realitatea și adevărul. Un astfel de om tratează totul cu prea mare ușurință, se complace în mediocritate și devine un om blazat. Superficialitatea noastră ne oferă drept pradă sigură oricui are tendința de a manipula. Și de cele mai multe ori nici nu ne dăm seama de asta!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
