Sari la conținut
Prima pagină » Prima dată la Cuvioasa: „N-am crezut că voi trăi o astfel de bucurie!”

Prima dată la Cuvioasa: „N-am crezut că voi trăi o astfel de bucurie!”

Nicoleta Apetrei din Bacău este o soție și o mamă fericită. Soție de preot și mamă a trei copii, vine la Cuvioasa de peste 10 ani: „La Sfân­ta Parascheva am venit întotdea­una cu evlavie, dar bucuria a sporit după ajutorul primit la nașterea copiilor noștri. Primii doi copii pe care Bunul Dumnezeu ni i-a dăruit, Ma­tei Iustin, 11 ani, și Vlad Ștefan, 6 ani, i-am născut pe cale naturală, dar cu multe, multe probleme.

La cea de-a treia sarcină a fost mai greu, riscurile fiind majore. Dar ne-am rugat la Sfânta și eu, și soțul meu, părintele Ionuț Liviu, și-n urma rugăciunilor noastre fierbinți, la patru zile după praznicul Cuvi­oasei Parascheva a venit pe lume ­Natalia Ioana, fără nici un fel de pro­bleme nici pentru copilă, nici pentru mine. Suntem datori să-i mulțumim Sfintei toată viața”.

Ște­­fania a venit de la Botoșani și este pentru întâia oară la praznicul Cuvioasei Parascheva: „Noi n-am venit să cerem ceva anume, nu, am venit să ne bucurăm, să fim bucurie, așa cum ne îndeamnă toate acatistele. Ani întregi m-am rugat să mă lumineze Dumnezeu și să-mi rostuiască viața după voia Lui. Și astăzi visul meu s-a împlinit. Așa ceva eu n-am mai văzut. Toți oamenii sunt frumoși, bucu­roși, cu priviri senine, parcă suntem frați. Zâmbim la fel, ne rugăm la fel, ne bucurăm la fel.

De la praznicul Cuvioasei n-am lipsit niciodată, dar am fost la biserica noastră de acasă, nu la Iași. La Sfânta este pentru întâia oară când vin și regret foarte mult anii pe care i-am pierdut, pentru că așa simt, că i-am pierdut pur și simplu. N-am crezut că voi trăi o astfel de bucurie. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru faptul că m-a învrednicit să ajung astăzi aici și îmi promit mie însămi că voi reveni la Iași în fiecare an, la praznicul Cuvioasei”.

Elena-Irina, din Iași, vine la Cuvioasa din anul 2002: „Eu n-am cerut nimic niciodată, dar Sfânta mi-a dat întotdeauna ceea ce a trebuit. M-am rugat ani de-a rândul ca soțul meu să renunțe la băutură, dar n-am reușit. Până acum 11 ani, nu credeam că va scăpa vreodată de această patimă. Și am strigat la Cuvioasa ani întregi, un strigăt cu sufletul dacă-i pot spune așa, fără să cer în mod expres ceva anume, iar astăzi soțul meu, Costel, a renunțat definitiv la băutură. Chiar dacă el nu vine la biserică, vin eu și Sfânta a știut întotdea­u­na de ce am nevoie. Pe multă lume am sfătuit să se roage neîncetat, dar să nu ceară tot timpul ceva anume. Astăzi i-am adus flori și o candelă, doar pentru a-i mulțu­mi”.

„Am avut norocul să mă nasc într-un popor ­binecuvântat…”

Când am zărit-o în rând pe străbunica Aneta, o bătrână de 83 de ani, mi-a atras atenția vioiciunea cu care aceasta mergea, la ora aceea târzie din noapte: „Noi am venit cu toții de la Bârlad. Am venit la Sfânta cu copiii, cu nepoții și cu strănepoții, să ne bucurăm împreună. Eu am venit la sfintele moaște să mă rog pentru ei, că pe mine, până acum, la vârsta de 83 de ani, nu m-a durut niciodată nimic. Am venit să ne bucurăm!”

Cu părintele Vasile Mihăiță m-am întâlnit de mai multe ori în aceste zile și am aflat o minunată poveste de viață, pe care a trăit-o alături de soția sa, Raisa: „Povestea mea este încurajatoare pentru cei care își doresc să aibă copii, în ciuda verdictelor medicale. Noi, la un an de zile după căsătorie, am aflat de la medici că nu vom putea avea copii niciodată.

Am venit împreună la Cuvioasa și ne-am rugat cu toată nădejdea. La 40 de zile după rugăciunile noastre, doamna preoteasă a aflat că este însărcinată și-n ciuda opiniilor medicale conform cărora ar fi periclitată atât viața copilului, cât și a mamei, s-a născut pe cale naturală primul nostru copil, perfect sănătos. Au mai urmat alți trei copii și acum trăim bucuria unei familii fericite, cu patru copii frumoși și sănătoși”.

Pe Manuela am zărit-o într-o permanentă rugăciune, iar chipul ei emana pace și liniște: „Noi am venit din județul Tulcea, localitatea Smârdan, împreună cu soțul, să ne închinăm Cuvioasei, să-i aducem o floare și să ne rugăm pentru întreaga familie, pentru sănătate, pacea sufletului și mântuire”.

Teodor și Iustin, doi copii din Iași care așteaptă cuminți să se închine la sfintele moaște, au venit împreună cu mama lor: „Este pentru întâia oară când venim. Până acum nu am știut cum este aici, dar vom reveni împreună cu ma­ma. Avem nevoie de sănătate și luminarea minții și am auzit că dacă atingi moaștele Sfintei, vei fi foarte sănătos și ager la minte”…

Toți oamenii aceia aveau aceleași bucurii, ace­leași tristeți, respirau la fel, gândeau la fel, simțeau la fel. În clipa aceea mi-am dat seama că am avut norocul să mă nasc și să trăiesc într-un popor ­binecuvântat…

Fragment dintr-un text de Mariana Borloveanu, publicat de ziarul „Lumina”

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Averea Bisericii