Fiind dăruit cu o inteligență de excepție, considerat un tânăr “geniu” potrivit pentru o strălucită carieră în știință sau matematică, tânărul Eugene era licențiat în limbi orientale și vizitase diferite temple orientale, studiind filosofia și religiile orientale tradiționale, primind titlul de master în limbi orientale.
Cunoscuse creștinismul din copilărie, mama sa frecventând biserica protestantă. Apoi a primit cunștinte despre Scripturi la biserica presbiteriana, în apropiere de casa sa. In liceu interesul sau religios a încetat. Pentru a compensa lipsa religiei, Eugene si-a îndreptat avântul pentru cunoaștere către științe.
„Când am intrat într-o Biserică Ortodoxă pentru prima oara s-a întâmplat ceva cu mine ce nu mi se mai întâmplase în nici un templu budist sau în vreun alt templu oriental. Ceva în inima mea mi-a spus ca eram acasă, că toată căutarea mea luase sfârșit.
Odată ce strângeam legătura cu ortodoxia și cu credincioșii ortodocși, a început să intre în conștiința mea o nouă idee: că Adevărul nu era numai o idee abstractă, căutată și cunoscută cu mintea, ci era ceva personal – chiar o Persoană – căutată și iubită cu inima. Și asa, L-am cunoscut pe Hristos.”
Simbolica este si primirea lui Eugene în Biserica Ortodoxa, în Duminica Fiului risipitor, la 25 febr. 1962. Iar “când a primit cea dintâi Împartasanie cu Sfintele Taine a simtit în gura gust ceresc, dumnezeiesc, care a tinut vreme de o saptamâna.
În San Francisco a devenit ucenic al unuia dintre cei mai sfinti barbati ai veacului al XX-lea, Sf. Arhiepiscop Ioan Maximovici, ierarh cunoscut în toata lumea ca facator de minuni, ascet, „nebun pentru Hristos”, parinte al orfanilor, si izbavitor al celor împovarati. Cu acest barbat nepamântesc drept povatuitor, Eugene a patruns în ceea ce avea sa numeasca mai târziu „gustul” sau „mireasma” ortodoxiei, cu neputinta de grait prin cuvinte. A mers de-a dreptul la miezul si inima crestinismului nestricat, din lumea cealalta.
O alta piatra de temelie duhovniceasca a aflat-o Eugene la sfântul român Paisie Velicikovski, dar nu direct, ci prin scrierile sale. Eugene l-a iubit ca pe un duhovnic viu si l-a urmat cu dragoste ascultatoare, pastrându-si pacea launtrica, cu care l-a daruit Dumnezeu dupa ce cunoscuse chinurile zbuciumului sufletesc.
În Rusia, în vremea reprimarii comuniste a literaturii duhovnicesti, Ortodoxia si religia viitorului si Sufletul dupa moarte au fost raspândite în ascuns, scrise la masina, ajungând sa fie cunoscute de milioane de oameni. Odata cu încetarea prigoanei religioase, cartile si articolele sale au fost publicate în Rusia în tiraje de masa, si s-au gasit de vânzare pretutindeni – chiar si pe standurile de carti din metroul din Moscova.
Părintele Serafim Rose a trecut la Domnul pe 2 septembrie 1982, în mănăstirea Sfântul Gherman – Platina din California , fiind unul dintre ctitorii acesteia. Astăzi există un acatist al cuviosului părinte Serafim Rose, chiar dacă părintele nu a fost canonizat încă:
„Ca un credincios nevoitor al Sfântului Gherman
Ai inflorit ca o roză duhovnicească în Platina
Ca un luminător al Ortodoxiei în America
Scrierile tale aduc nădejde întregii lumi
Învățându-ne pe noi credința cea adevărată
O, cuvioase Serafime
Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”
„Viața și lucrările părintelui Serafim Rose” de ieromonahul Damaschin
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
