„Da, îmi aduc aminte că înainte de a întra în viața de mănăstire, acum peste 21 de ani, pe vremea aceasta de iarnă, munceam la pădure! Scoteam lemnul căzut sau uscat, iar primăvara plantam mii de puieți de stejar, fag, brad, molid, pin și frasin. Intram dimineața la patru în pădure, într-o oră eram uzi din cap până în picioare, înghețau hainele pe noi și așa era până seara!
La amiază, când aprindeam focul pe valea unde ne aflam să frigem bucata de slănină ce o aveam că merinde, nu ne apropiam prea mult de foc, să nu se dezghețe hainele, că apoi se lipeau de corp. De uscat nu s-ar fi uscat decât cele de deasupra! Și așa am muncit ierni întregi, nu ca să-mi cumpăr mașină, casă, haine de firmă, ci să plătim datoriile de acasă!
Eram copii mulți, orfani de tată! Nu spun aceste lucruri cu părere de rău sau cu reproș, pentru că a fost perioada frumoasă și minunată, chiar dacă a fost și foarte grea! Mă enervează enorm tinerii care se lenevesc în a duce o găleată de apă, a da cu o matură, a-și ajuta părinții sau bunicii la treburile casei.
Ar face-o doar dacă au un câștig, adesea material. Ce știu ei de a întreține o familie, de a face aceste lucruri cu dragoste și responsabilitate! Doamne, ce vremuri vor veni și ce nepregătiți sunt! Nu va fi mereu așa, nici pe departe! Vremuri prea grele pentru o generație care nu știea crește!
Doamne, Tu știi toate, ai milă de noi, mai păsuiește-ne un pic, iartă și din nou iartă-ne!”
Amintiri ale pr Ioan Danci
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
