Oamenii simpli din satele retrase ale României ajung să trăiască ca niște sihaștri, refuzând să părăsească locurile unde au crescut, au ridicat cămine. În interviul dat de Dite Dinesz ziarului „Lumina”, realizatoare a emisiunii „Izolaţi în România”, aceasta povesteșe despre aceste întâlniri: „Am întrebat în primii ani o bătrână care stătea foarte departe de alți oameni: „Dacă vi se face rău, ce faceți aici, atât de singură?”. Nu avea nici telefon.
Nu o să uit niciodată răspunsul ei: „Mă așez pe pat și mă rog. Pe noi Dumnezeu ne ajută, nu oamenii. El e aici, oameni nu-s”. Atât de mare e credința că și ploaia, și pacea, și moartea, toate sunt de la Dumnezeu. Și dacă sunt ale Lui, ce folos să te lupți? Le primești așa cum vin. Și te rogi, nu stai să pierzi vremea.
O altă bătrână mi-a zis că a avut viața după cum s-a rugat. Cum adică?, o întreb. „Păi, bunica mă punea în cămară să mă rog, eu mâncam dulceață în loc să mă rog… Dacă mă rugam atunci, poate azi nu eram singură… Azi mă rog, dar nu m-am rugat toată viața, că numai acum am căpătat drag de Dumnezeu…”
Pentru ei Dumnezeu e foarte viu, e „Drăguțul”, „Bunuțul”, e pe poteci și în casă, nu e în cărți. Și vorbesc cu El prin rugăciune. Lumea lor nu ar fi supraviețuit fără credință în Dumnezeu. El e prieten, medic, preot, El închide și deschide ușa casei în fiecare zi.” și- a încheiat realizatoarea de televiziune cuvântul.
Dumnezeu să îi întărească și dacă aveți în apropiere asemenea bătrâni, vizitați-i, le faceți o mare bucurie și sigur vă veți primi și voi bucurie!
În fotografie tușa Victoria, foto credit: Vlad Dumitrescu
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
