Oameni dragi, istoria noastră a fost scrisă în tinda Bisericii. Oricât s-ar strădui unii oameni din țara aceasta să demonstreze contrariul, nu o pot face! Priviți la toate mănăstirile, la toate bisericile și monumentele construite în țara aceasta, în numele lui Hristos, de către domnitorii și boierii români. Școlile, scrisul, cititul, din tinda Bisericii au pornit. Dintotdeauna oamenii s-au botezat, s-au cununat și înmormântat în biserică. Satele, orașele au fost înființate pe vetre de sihăstrie românească! Știți unde este inima Bucureștiului de astăzi-oraș, capitală europeană? La Biserica Bucur Ciobanul, o biserică mititică tare, cât o nucă, aflată vizavi de Mănăstirea Radu Vodă.
Din păcate însă, dumneavoastră nu sunteți decât o masă de manevră…cineva se ocupă, cum spuneam, să vă spele informațiile pe care le aveți despre istoria acestui neam, cineva se ocupă să distrugă ultima redută a credinței din dumneavoastră, ceea ce este înfiorător!
Am avut la un moment dat o discuție cu cineva care urma să plece departe de țară și mă întreba: „Părinte, ce fac eu duminica, fără Liturghie? Nu am alte biserici în jur, decât una catolică…” Desigur că, în această situație, soluția nu este să asculți slujba în alte biserici. Nu pentru că ar fi dușmanii ortodocșilor, ci pentru că, ortodox fiind, tu urmezi Calea lui Hristos: Calea, Adevărul și Viața și nu poți face „compot” din acestea. Dacă ești plecat din țară și biserica ortodoxă este departe de tine, ai două variante: fie asculți slujba în mediul on-line, fie, atunci când știi că în țară este timpul Liturghiei, pleci „genunchiul” inimii la pământ și stai un timp în rugăciune. Dumnezeu e Unul, drept e, dar, din păcate, nu toți Îl propovăduim pe Acesta și bine ar fi să ne păstrăm identitatea spirituală, să ne ținem de Ortodoxie. Și dacă nu o avem la-ndemână, atunci noi suntem Biserica (te faci Biserică acolo unde ești).
Este foarte important ca omul să fie cuprins într-o parohie. V-am mai spus, parohia nu este formată din cei care locuiesc pe raza unei biserici, ci de cei care se împărtășesc din același Potir. Chiar de viața îl va duce pe vreun om departe de Potirul său, ori din știute sau neștiute pricini omul nu va putea ajunge la biserică, el va rămâne în Potir, alături de frații lui, care îl vor purta în rugăciunile lor.
Sunt foarte multe voci atee care spun: „Biserica trebuie să se retragă în spațiul privat! Biserica trebuie să rămână în casa omului, să nu mai apară în societate!”. Aceste organizații sunt cele care încearcă din răsputeri ca omul să-și piardă credința. Cum? Scormonind, căutând și arătând doar „uscăturile”, doar cazurile nefericite petrecute în Biserică, doar urâtul. De ce? Pentru că: „Good news, no news!”(Știrile bune nu sunt știri!). Gândiți-vă doar la un lucru simplu: câte reportaje frumoase, care arată lucrurile minunate ce se întâmplă în Biserică (Valea Plopului, grădinițele parohiale și centrele de sănătate și sociale, ridicate în jurul bisericilor) ați văzut dumneavoastră, comparativ cu știrile defăimătoare?…
Oameni buni, țara asta nu este de rahat (mă scuzați!), așa cum aud mulți oameni spunând (chiar și dintre apropiați). Ați colindat-o în lung și-n lat să vedeți câte frumuseți a vărsat Domnul peste noi? Ce oameni și ce sate pline de viață există în țara noastră? Avem o țară minunată! Nu țara e de vină, ci noi, cei care am pierdut sensul, noi, cei care ne credem stăpâni și nemuritori, noi, cei care nu mai privim în adâncul ființei și istoriei noastre, căutând să găsim ceea ce ne-a ținut și ne ține uniți. Câte reportaje ați văzut la televizor, despre cum Biserica, din Iubirea lui Dumnezeu, prin Marii Părinți duhovnicești s-a ocupat și se ocupă de sănătatea mentală și sufletească a omului, apăsat până în iad de grijile vieții, ferindu-l de mari depresii și gânduri negre?
Duhovnicul, prin Harul lui Dumnezeu, nicidecum din vrednicia sa, ascultă necondiționat de nimic, ușurează sufletul omului și îi redă nădejdea că înaintea lui Dumnezeu este mai important decât tot Universul! Și astfel omul deschide ochii sufletești, prinde putere, se ridică și începe să înțeleagă că, fără Dumnezeu, mintea, viața, existența lui sunt lipsite de sens. Căci, ce sens au toate câte sunt, câte le avem, câte le simțim, câte le trăim, dacă ele ne-ar însoți doar până în clipa cea de pe urmă, doar 5, 15, 20, 60 sau 90 de ani?!?
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
