Ăsta e titlu de papaparazzi și nu de postare reală, însă împărtășesc cu voi din experiența de 2 ani de preoție pe care o am. Mulți foști prieteni spuneau că a fi popă e meserie adevărată. Și de atunci am avut dorința de a împărtăși cu voi experiențele acestei „meserii barosane”.
Știi cum e să te pui să dormi și să nu poți?
Știi cum e să te pui să mănânci și să nu poți?
Știi cum e să stai în fața Sfintei Mese și să vrei să termini din potir „pita cu ghin” dar nu poți înghiți un strop?
Știi cum e să te grăbești să ajungi la vreun fiu/fiica duhovnicească aflată pe moarte și să fii oprit pe stradă de cineva care are nevoie de sfaturi, iar tu să fii obligat să alegi între cei doi?
Știi cum e să mergi pe stradă și să fii huiduit sau scuipat de cei care alegând să slujească stăpânitorului acestei lumi, s-au lăsat smintiți de progresiștii ce se înmulțesc pe zi ce trece?
Știi cum e să slujești în seara de anul nou și să nu poți închina un pahar de vin cu credincioșii sau familia, fiindcă în dimineața următoare slujești liturghia?
Știi cum e să intri în altar, în Sfânta Sfintelor, și să te gândești dacă ești vrednic de a primi pe însuși Hristos la Sfânta Împărtășanie?
Știi cum e să asculți 50 oameni în 6 ore și să ajungi acasă plângând pentru greșelile lor? Sau pentru că nu pot să se ridice?
Știi cum e să nu ai timp să îți suni/vizitezi rudele pentru că singurul timp liber e când te odihnești?
Știi cum e să mergi la înmormântări și să nu poți să îți ascunzi plânsul?
Știi cum e ca să nu ai timp de familie?
Știi cum e ca să nu ai program fix? Să ai program de ambulanțier dar să fi plătit cu sfert de normă?
Știi cum e să nu ai concediu?
Știi cum e să nu ai voie să ții telefonul închis?
Știi cum e să nu ai prieteni pentru că în weekend nu ești liber?
Știi cum e să stai 10 ore în picioare fără să te pui jos/ să te miști?
Știi cum e să știi că soțul își înșeală soția, sau invers, iar tu să nu poți spune, și doar să ceri răbdare și iertare?
Știi cum e să afli că un copil e dependent de droguri, de tutun, de pornografie de la 10 ani, iar viața lui e în mâinile tale? Tu știi dar nu poți spune nimănui?
Știi cum e să primești întrebări dar să nu ai răspunsuri? Să ți se ceară sfaturi dar să nu ai?
Să se încreadă omul în tine iar tu să cazi pentru că om ești și tu?
Să îți pună toți standarde înalte iar tu să nu poți ajunge acolo sus?
Știi cum e să împărtășești un bolnav pe moarte care nu mai are nădejde?
Știi cum e să oferi lumină copilului sau omului bolnav de cancer?
Știi cum e să împărtășești un bolnav a cărui boală să te îmbolnăvească și pe tine, pe familia ta?
Știi cum e să fii lumina în întuneric?
Știi cum e să nu ai voie să plângi? Să NU ai voie să te plângi? Să NU țină nimeni cu tine?
Știi cum e să nu ai timp nici să mergi la mormântul părinților tăi?
Întrebările și răspunsurile lor fac parte din experiența noastră, a „popilor care umblăm în Mercedesuri și în haine de aur”, a șmecherilor care lucrăm doar Duminica și în rest dormim, a afaceriștilor de pomelnice și a mafioților de lumânări .
Cam asta facem noi popii. Iar asta e experiența mea de începător, te invit și pe tine, prietene care te crezi ofensat că nu ești popă, SĂ IEI SALARIUL MEU PE O LUNA ȘI SĂ FACI CE FAC EU.
Asta nu o spun nici din mândrie, nici ca să îmi plângă cineva de mila. E o simpla confesiune a gândurilor pe care unii dintre voi nu le cunoașteți. Nu așteptăm mai mult respect sau mulțumire ci doar să fim lăsați în pace să ne facem „meseria” cât de bine posibil.
Andrei Maria Roșca
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
in nicio meserie nu sunt doar oameni de un fel: in toate sunt profesionisti si indivizi care aleg calea scurta . da, exista si astfel de preoti. multi si nevazuti. si care nu se simt bine cand sunt vorbiti de rau preotii. Dar exista si `popi care umblăm în Mercedesuri`, in special cei de la varf. si nu i-am vazut pe cei cinstiti ridicandu-se impotriva celor care aduc biserica in ograda PSD si predica apropierea de Moscova. nu i-am vazut zicand nimic cand colegii lor ataca europa si practica un nationalism desantat la fel ca fel al lui dragnea, codrin etc. cand vor vorbi, atunci vor avea dreptul sa se planga ca sunt ponegriti. pana atunci, nu prea mi-e mila de ei.
Hristos a Înviat Părinte,cred ca cel.mai greu este aici
„Știi cum e să intri în altar, în Sfânta Sfintelor, și să te gândești dacă ești vrednic de a primi pe însuși Hristos la Sfânta Împărtășanie?
Hristos in mijlocul nostru
Biserica Ortodoxă Română trebuie să fie naționalistă. Dacă nu ar fi nu am fi existat ca stat independent și suveran. Strămoși noștri au rezistat de-a lungul timpului datorită biserici și a patriotismului = nationalist.
Dacă Biserica Ortodoxa Română s-ar reforma astfel încât să-i apropie pe oameni de Hristos, nu să-i îndepărteze, poate că nimeni nu iar mai judeca pe preoți.
Ce părere ai de preotul care păstorea comunitatea în care o fetiță de 1 an și 7 luni a murit de foame in a treia zi de Crăciun?
Cum vezi milioanele de Euro băgate într-o catedrală din bugetul unui stat care nu este in stare să apere dreptul la viață al unui copil?
Biserica este alcătuită din oameni care urmează Cuvântul, preoți și mireni. Este o lucrare dinamică la care participăm cu toții, mai mult sau mai puțin. Cunoaștem preoți care sunt zi lumină în întâmpinarea oamenilor, la fel creștini doctori, asistenți sociali, învățători, profesori, părinți, etc
Nu cunoaștem situația din acea localitate. Nu credem că situația era cunoscută în parohie, din păcate. Biserica Ortodoxă Română are mai multe sute de așezăminte și zonal există centre pot ajuta astfel de cazuri.
A pune în balanță Catedrala națională cu ce s-a întâmplat este tendențios. În primul rând nu mărimea bugetului ar rezolva o asemenea problemă. În al doilea rând bugetul României este generos în comparație cu statele din regiune, problema reală este administrarea lui. Dacă stăm împreună găsim milioane de euro care ar fi putut fi chivernisiți mai bine.
Esența dilemei dvs însă este alta: nu vedeți utilitatea unei asemenea Catedrale. Pe de altă parte noi o vedem ca o împlinire a unei dorințe de generații. În acest context alternativă de conciliere este îngăduința reciprocă.
Comentariile sunt închise.