Diavolul nu poate citi gîndurile omului, acesta fiind singurul loc unde nu poate pătrunde – știm asta de la marii asceți iscusiți în lucrările vrăjmașlui. El ne citește expresiile feței, ne știe pasiunele, preferințele și obiceiurile, cam așa cum ni le știe google și ochiul telefonului care ne înregistrează expresiile feței în funcție de ce privim pe telefon, dar niciodată nu e sigur ce gîndim și ce hotărîre vom lua în clipa următoare.
Diavolul vrea să-și asigure clipa următoare, pentru că ea poate fi clipa pocăinței.
De aceea tot ce primiți în lumea de azi este un contract pentru clipa ce urmează: contract pentru muncă, contract pe împrumut, contract pe pensii, asigurare pe mașină, pe sănatate, pe tot ce poate să facă viitorul previzibil și controlabil. Toată această plasă de asigurări și contracte este opera diavolului care știe prea bine că Hristos ne-a poruncit să nu ne îngrijim de ziua de mîine și a numit nebuni pe cei care cred că și-au asigurat bunăstarea pe un an înainte, de vreme ce în noaptea asta poate să vină îngerul să-i ceară sufletul.
Lumea și instrumentele de care ne folosim, instrumente devenite aproape indispensabile, devin tot mai mult după chipul diavolului. Totul este o permanentă urmărire și suspiciune, frică și promisiuni deșarte, învăluite în minciuni tot mai subtile. Toate acestea le face diavolul prin slugile lui.
Că lucrurile stau așa, o arată ordinea drăcească în care s-au petrecut lucrurile, adică exact răsturnată decît poruncile lui Hristos, culminînd în ultima și marea obsesie a diavolului, aceea de a ști gîndul omului, obsesie pe care o auzim tot mai des de la cei care lucrează să conecteze Inteligența Artificială la creierul uman – aceasta este încununarea drăciei în neastîmpărul de a vedea gîndul omului.
Sfinții ne spun că ispitirea lui Hristos în pustie a fost o încercare a diavolului de a citi gîndul lui Hristos. La fel a făcut diavolul la cruce, ispitind, prin slugile sale: „Dacă Tu ești Hristosul, coboară de pe cruce!” Observați că aceeași ispitire are loc la Cruce, ca și în pustie, încercînd să afle dacă Omul care a răbdat foame și cruce de bunăvoie e Hristos, cerîndu-I să facă lucruri imposibile pentru un om.
Dar oare nu sîntem întîmpinați, chiar aici, cu întrebarea: „La ce te gîndești?”
Pînă la urmă, lupta se duce pentru gîndul ascuns al omului, acest gînd care ne poate pierde, sau ne poate sfinți.
Gîndul este o aspirație a inimii înfiripată într-o imagine ce poate fi citită de minte.
Un text de părintele Savatie Baștovoi, Schitul Oricova din Moldova
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
