Sari la conținut
Prima pagină » Gherontie cel nebun pentru Hristos

Gherontie cel nebun pentru Hristos

Gherontie a trecut la Domnul pe 13 octombrie 2018. Cei ce nu îl cunoșteau, întâlnindu-l în pelerinaje sau la slujbe, puteau să îl considere oarecum ciudat. Dar cei ce l-au cunoscut îndeaproape mărturisesc întâmplări minunate la care au fost părtași iar acestea deja au ajuns la trei volume. Redăm mai jos câteva din aceste mărturii cu valoare spirituală:

„Aşa l-am văzut eu. Un melanj de bucurie, de trăire în rugăciune, de trezvie… Discret şi smerit îţi scotea la iveală gândul pătimaş, cu grijă, printr-o simplă întrebare: „Oare, nu cumva ai…” sau printr-un gest. Se juca parcă cu cuvintele ca un copil ca să nu stai supărat, iar apoi se ruga.

La începutul căsniciei noastre ne doream să avem şi noi un copil şi totuşi trecea timpul şi aceasta nu se întâmpla. Întrebându-l, mi-a spus: „Veţi avea un băiat în 2 ani de zile” şi aşa a fost. Am fost foarte bucuroşi când a acceptat invitaţia de a fi prezent la botezul copilului nostru.

Într-o zi, un cerşetor m-a văzut cu o iconiţă de hârtie în mână şi mi-a cerut-o. Eu am gândit că o cere doar din obişnuinţa de a cere şi, ca atare, nu i am dat-o. După câteva luni m-am întâlnit cu Cuviosul şi, pe când să plec, mi-a dat mai multe iconiţe şi mi-a spus: „Ia, dragă, ca să mai ai să dai şi la alţii!” (I.V.)

+

„De sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, în anul 1997, la câteva zile după ce Cuviosul venise pentru prima dată la noi acasă, am mers la Mănăstirea Oaşa. La coborâre, maşina în care eram eu a derapat într-o curbă, şoferul a tras mult spre stânga, pentru a nu cădea în prăpastie, şi a intrat cu roata din faţă între două stânci, care au blocat-o şi nu ne-am răsturnat…

Din inerţie am dat cu capul în parbriz şi l-am spart. M-am ales cu nişte dureri cumplite de cap. Vineri, în 17 ianuarie, am intrat în catedrală să caut pe cineva. Tocmai se terminase Sfântul Maslu. Când m-a văzut, Cuviosul a venit la mine, mi-a luat capul între mâini şi a zis: „Hai, să ne dăm cap în cap!” Până să înţeleg despre ce este vorba, m-am trezit lovit în cap de trei ori cu o forţă încât am crezut că o să cad jos. După acest „tratament”, durerile de cap au încetat, ca prin minune!” (P.D.)

+

„Era în vara anului 2000 şi mă pregăteam pentru un concurs greu. Vara era foarte călduroasă, la fel şi în apartament, iar mie îmi apăruse o ciupercă pe piele, în talpă. Umblam prin casă cu un picior desculţ, uns mereu cu diferite creme, pentru respectiva problemă medicală. Cuviosul era la noi de ceva vreme şi, după ce i-am spus să se roage să îmi treacă boala, a început să o roage pe soţia mea, de faţă cu mine: „Spune-i, dragă, să nu mai înveţe, că învaţă degeaba. Mai bine mergeţi la Maslu, să se vindece!”. Auzind lucrurile acestea, m-am gândit că nu o să am rezultatul aşteptat şi învăţam încă şi mai mult, zi şi noapte. Cu o săptămână înainte de concurs, am fost anunţat că acesta a fost anulat.” (P.D.)

+

În noiembrie 2014, soţul meu a plecat în pelerinaj în Sfântul Munte Athos împreună cu Pr. Florin şi Cuviosul Gherontie. În timp ce erau pe drum, i-am sunat să văd ce fac. Când i-am spus Cuviosului: „Alo, Doamne ajută, Cuvioase!”, acesta mi-a răspuns cu: „Alo, alo, n-ai văzut un cal maro? Ce-ţi face copilul, dragă?”. I-am explicat că nu am copii, am mai vorbit una alta, dar nu am luat prea în serios vorbele lui, deoarece medicul îmi spusese că nu voi putea avea copii. Sunându-mi naşa, care îl cunoştea de mulţi ani pe Cuviosul, şi relatându-i discuţia avută, m-a sfătuit să îmi fac un test de sarcină, deoarece era convinsă că sunt însărcinată. Nu prea am vrut, dar la insistenţele ei am făcut testul, care a ieşit pozitiv.

Când s-a întors din Sfântul Munte Athos, Cuviosul mi-a pus două degete pe burtă şi a spus: „E mic dragă, e şoricel căcăţel!” La puţin timp, m-a întrebat: „Ce îţi face băiatul, dragă?” În iulie 2015 l-am născut pe Serafim, un băiat sănătos, pe care Cuviosul îl alinta „comicul meu”. (Cristina Marin, Eforie Nord)

+

Ne-am mai întâlnit de câteva ori: în vara lui 2010, la Tismana, şi apoi, abia în 2012, când reveneam în ţară, după o perioadă mai grea în Franţa, după ce îmi susţinusem teza de doctorat, fiind nevoită să şi lucrez în acelaşi timp.

O prietenă de-a mamei, care se ocupa cu radiestezia, mi-a aruncat, cred, un fel de pasă hipnotică, căutând să îmi redea energia şi să mă ajute să mă odihnesc. A doua zi, am mers la Tismana. Era în ajun de Bunavestire. În dimineaţa praznicului, când a sosit la mănăstire, Cuviosul Gherontie a venit direct la mine şi mi-a dat un bobârnac în frunte, spunându-mi: „Să nu mai mergi la vrăjitori! Tu Îl ai pe Hristos!”. (Raluca Prelipceanu, Paris)

+

Un moment foarte dificil, care putea să-i fie fatal, a fost cel în care i-a strigat lui Nicolae Ceauşescu faptul că, dacă nu va crede în Dumnezeu, va fi împuşcat de cei din jurul lui.

Mărturiile au fost strânse pe https://cuviosulgherontie.com/

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Averea Bisericii