Părintele Roman Braga a fost închis în timpul comunismului 10 ani pentru ”reeducare”.
Părintele povestea: „La «Canal» (lagărul de muncă forțată de la canalul Dunăre-Marea Neagră, n.r.) , l-am avut duhovnic pe părintele Evghenie, un om simplu. El m-a determinat să mă fac călugăr…
Dar ce fel de om simplu? Ştia «Scara» Sfântului Ioan Scărarul pe de rost. Şi veneau la el și preoţii şi călugării catolici. Toţi îl admirau. Nu avea lecturi, dar recita pe Sfinţii Părinţi. Avea o memorie extraordinară. El m-a influenţat cel mai mult. La un moment dat, mi-a spus: «Să ştii că Dumnezeu te-a adus în închisoare pentru un anumit scop».
Ca orice om, atunci când am ajuns în închisoare, m-am întrebat şi eu, în anumite momente grele: «De ce, Doamne? De ce eu?». Eram şi eu ca tâlharul din stânga Crucii, care întreba: «De ce eu să sufăr şi alţii nu? Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, fă ceva!».
Dar Dumnezeu mi-a scos în cale nişte oameni care m-au lămurit că Dumnezeu m-a adus acolo pentru un anumit rost. Iar rostul acesta mi l-am lămurit în timpul celei de-a doua încarcerări (am fost închis de două ori). Atunci am fost izolat. Preoţii au trecut prin izolări de câte un an sau doi, singuri în celule, pentru că voiau ca ei să devină nişte bestii, ca animalele; nu vă spun că în 11 ani de închisoare niciun deţinut politic n-a văzut hârtie, creion sau carte. Ăsta era «tratamentul intelectualilor»…
Pe cei de drept comun îi educau ca să îi redea societăţii comuniste, dar nouă ne luau toate mijloacele de informaţie şi nu am văzut ziar, creion, hârtie, nimic! În final, asta a fost foarte bine, pentru că, în loc să ne facă animale, aşa cum probabil că doreau, ne-au întors către noi înşine, ca să ne punem întrebarea: «Ce suntem noi?». Pentru că vă spun: când stai între cei patru pereţi ai celulei şi nu ai niciun orizont, nicio perspectivă unde să priveşti, te întorci către tine însuţi. Trebuie să te întorci, să te duci undeva!
Acolo am descoperit infinitul din noi… Am descoperit că persoana umană este infinită, că aşa a făcut-o Dumnezeu – a suflat asupra sa şi i-a dat Dintrânsul ceva care nu moare niciodată. Că adâncul din noi, care este – după Sfinţii Părinţi – şi locul rugăciunii, unde locuieşte Dumnezeu, este un loc căruia nu îi mai dai de capăt. În adâncul acesta din noi este Templul Dumnezeului Celui Viu, cum spune Sfântul Apostol Pavel.
Atunci, în situaţia aceea de izolare, timp de doi ani aproape, singur, atunci am înţeles cuvintele Scripturii, pe care le memorasem cândva: «Voi sunteţi biserica Dumnezeului celui viu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi». Atunci am înţeles de ce Mântuitorul a spus: «Împărăţia lui Dumnezeu este în voi».
Dumnezeu nu este material sau spaţial, să Îl plasez într-un colţ, undeva. Ca să-L găsim, trebuie să ne întoarcem înlăuntru, să explorăm universul din noi. Asta este o experienţă care trebuie făcută. Există un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov care spune: «Ieşirea din tine este ieşirea din Paradis». Este o aventură mare şi singură în viaţa omului. Este ceva extraordinar înăuntrul nostru, Dumnezeu este acolo!”
Părintele Roman Braga, unul din cei mai mari duhovnici români, a murit în această dimineaţă, la vârsta de 93 de ani.
Părintele s-a născut în Basarabia, la Condriţa, pe 2 Aprilie 1922, fiind cel de al șaptelea copil al lui Cosma și al Mariei. Pregătirea sa spirituală a făcut-o în seminariile de la Cernica, Bucureşti şi Chişinău, a fost monah în mănăstirea Căldărușani.
Părintele călugăr Roman Braga a trecut la Domnul pe 29 aprilie 2015 și a fost înmormântat la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Michigan unde a slujit în ultima parte a vieții.
Dumnezeu să îl ierte!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
