Ipocrizie ”ecologistă”
Sfârșitul și începutul de an sunt cuprinse de urletele disperate ale presei. Zgomot de chimvale, poale ridicate, cenușă turnată-n cap, tânjeală după atenție media din partea ”ecologiștilor”. Victimizări, subită grijă pentru locatari, ipocrizie, ecologism cu forța. ONG-uri rănite, ofuscate, cu buza tremurândă de necaz și cu grijă nemăsurată pentru locatarii ”asupriți” de Biserică. Cu greu aflăm și motivul circului: O biserică a fost construită între blocuri în cartierul Vitan din București și o alta, tot între blocuri se dorește a fi construită la Piatra-Neamț. Din punctul de vedere al presei și al ONG-urilor (două) ”ecologiste” (știu prea bine de ce am pus între ghilimele) bisericile trebuie să dispară. Dar de când iau presa și două ONG-uri decizii ce ne privesc pe noi toți? De ce nu s-au sesizat ele când s-au construit super-marketuri pe terenuri retrocedate sau cumpărate? Avem cel puțin 3 (trei) exemple aici în Sectorul 3 al Capitalei și au fost afectate hectare întregi de spațiu verde. Au tăcut mâlc în cazul supermarketurilor. Copacii tăiați de supermarketuri nu afectează calitatea vieții cetățenilor ci doar aceia tăiați de Biserică. Nu le văd pe ONG-uri tăvălindu-se nici pentru cele 8 (opt) hectare de teren retrocedate dubios (fosta baza sportiva Spartac de lângă Parcul IOR din Capitală) ce zac de mai mulți ani în paragină, spre rușinea cartierului, înconjurate de un gard sinistru, pline de câini maidanezi și unde se coace de un nou mall. Bineînțeles că cele două ONG-uri tac în aceste spețe pentru că nu ar avea nici un câștig de imagine sau poate nici de altă natură, așa dacă lovești Biserica poate mai vine TV-ul. Ori ești ecologist ori nu mai ești deloc.
Verde în mijlocul betoanelor
Dincolo de tot acest tărăboi creat strict ca să lovească Biserica (au program clar în acest sens, dovedit de-a lungul timpului) și pentru ca cele două ONG-uri să câștige imagine (sinistră), se impune o discuție la nivel de principiu. Cu siguranță avem nevoie de spațiu-verde, cu toții. În București, mai mult decât în altă parte pentru că aici marea concentrare de locuitori pe kilometru pătrat, consecință a urbanizării comuniste, nu lasă locuitorii să respire. București este una dintre cele mai poluate ale Europei și locurile de recreere sunt puține. Avem nevoie de verde lângă noi, în orașul de beton, fără discuție, aceasta este o nevoie fundamentală a cetățeanului, stipulată și de Art. 35 din Constituția României: ”(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.”
Un alt fel de oxigen, esențial pentru creștini
Dar omul are nevoie și de biserică. De ce are nevoie omul de biserică? Biserica-locaș este spațiul fizic în care Biserica înțeleasă ca o comunitate a iubirii între credincioși și întru Hristos se adună laolaltă, în comuniune. Creștinii au nevoie de Biserica-locaș ca și de oxigenul pe care îl respiră pentru că spre deosebire de acesta ce îi oferă viața pe Pământ, ”oxigenul” iubirii de oameni și Dumnezeu manifestat în Biserica-locaș este cel ce îl conduce pe omul-creștin spre viața veșnică. Desigur poate fi mai greu de înțeles pentru unii dintre noi nevoia creștinilor de oxigen-duhovnicesc, însă de dragul toleranței, înțelegerii și umanismului, ateii trebuie să înțeleagă și să respecte această nevoie fundamentală a semenilor creștini. Nu au încotro, chiar conform ideologiei proprii, umanist-atee cu valorile umane mai presus de orice, orientată asupra omului ca individ.
Din nou ipocrizie de ONG ”ecologist”
Contează aceste ”mici detalii” pentru presa și cele două ONG-uri? Manifestă ele compasiune, varsă lacrimi amare pentru locatarii creștini? Nu? De ce nu? Situația, așa cum ne-o prezintă presa aferentă celor două ONG-uri este dezastruoasă. Oxigenul, liniștea și bunul-trai al locatarilor depinde strict de construcția sau dărâmarea bisericii. STRICT. (Asta îmi aduce aminte de un anumit tip de totalitarism al seculariștilor și al ateilor). Nu se poate discuta, nu există cale de mijloc, ori ca ei ori deloc.
Orice problemă are soluții, cine fuge de dialog?
Să revenim la principiu. Până acum am văzut că cetățenii au nevoi diverse, la fel de importante, cu toate trebuie îndeplinite nu sunt unele mai importante decât altele sau unii oameni mai importanți decât alții. Cu toții trebuie să respirăm și unii trebuie să respire și duhovnicește iar acest lucru este esențial pentru ei deci nu trebuie ignorați defel.
În același timp, în București cel puțin, dar și în marile orașe din țară, bisericile sunt pline-ochi Duminica și la marile praznice de peste an, deci este nevoie de mai multe biserici, mai ales în cartiere unde concentrația de populație este mare.
Cum facem când avem această situație în care, evident, cetățenilor le trebuie și biserică dar și spațiu-verde? Este această problemă una ireconciliabilă din punct de vedere urbanistic, peisagistic, uman până la urmă așa cum vor două ONG-uri și presa aferentă să ne facă să credem?
Normal este, atunci când cetățenii au nevoi cel puțin egale să se ajungă la un consens astfel încât nici una dintre părți să nu fie afectată. În nici un caz nu optăm doar pentru una dintre variante pentru că astfel nemulțumim cealaltă parte. O biserică poate ocupa o mică suprafață de teren însă poate crea un spațiu verde pe un maidan existent, în curtea bisericii, cu băncuțe, așa cum au mai toate bisericile de cartier ce dispun de curte. Se poate renunța la gard pentru a nu bloca câmpul vizual. Locurile de joacă pot fi rearanjate, acum acestea sunt concepute modular, adaptate terenului. Desigur nu pot fi amenajate locuri de joacă în curtea bisericii, din motive lesne de înțeles pentru toată lumea, însă nici la biserica din Vitan și nici la cea din Piatra-Neamț biserica nu ocupă toată suprafața de teren liber ci doar o mică parte din acesta și în nici un caz nu are impactul urbanistic și ecologic al unui super-market.
Biserica nu este proprietatea personală a preotului, Biserica-locaș este a comunității, a credincioșilor, și este deschisă tuturor, inclusiv celor ce nu cred în Dumnezeu. Încă. Așadar nici una dintre părțile implicate, care de fapt se îngrijesc de nevoile expuse mai sus ale cetățenilor, să nu închidă dialogul și să ajungă la un consens, civilizat. Nu se știe, poate domnii de la ONG vor avea nevoie vreodată de o biserică de cartier, să fie aproape de dânșii, un loc frumos, cu verdeață, unde să găsească liniștea și pacea căutată.
Post scriptum
Să nu uităm, Biserica Ortodoxă Română a luat poziție în mod oficial împotriva exploatării cu cianuri de la Roșia Montană încă din 2003 iar lupta împotriva exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării (fracking) este condusă la Vaslui de Părintele Laiu, deci Biserica are în grijă mediul înconjurător. ONG-urile ”ecologiste” au ele în grijă și nevoile spirituale ale oamenilor?
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
