Altitudinea imperială nu era în orizontul liniștit al părintelui Ioan din Orientul bogat în nuanțe, unde trăise retras într-o peșteră, iar apoi fusese chemat să predice în bisericile din cetatea Antiohiei. Sfântul Ioan Hrisostom însă a fost chemat pentru a fi patriarh în Bizanț.
Ajuns în capitala imperiului nu a făcut rabat, cuvântul său duhovnicesc a luminat și zguduit cetatea deopotrivă. Era începutul Bizanțului, începutul așezării Bisericii, primul secol după 200 de ani de prigoană a creștinilor. Cuvântul Evangheliei devenea viu și ajungea la inimile celor care aveau urechi să audă, practic și tăios, venind din trăire. Aceasta i-au adus deopotrivă iubire și multă ură în Constantinopol.
La altarul ce va deveni Aghia Sophia, pe cei veniți la liturghia de dimineață, îi atenționa: „În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi! Și acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici de celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi, dacă zici că nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine.”
Pe tineri îi îndemna înspre curăție și căsătorie: „Căsătorește-te grabnic și vei fi primul care vei intra în Împărăția Cerurilor.”
Pe bărbați îi chema la bunătate și tandrețe: „Nu vorbi cu soția ta nechibzuit, ci cu bunătate, cu cinstire, cu dragoste. Cinsteşte-o, şi nu va avea nevoie de cinstirea altora. Nu va avea nevoie de slavă de la alţii, dacă se va bucura de cinstire din partea ta. Învaţ-o frica de Dumnezeu, şi totul va curge ca din izvor, şi casa voastră va fi plină de bunătăţi”
Pe soții le îndemna înspre podoabele alese ale sufletului: „Dacă trebuie ca soţiile să facă ceva pentru a le place soţilor, aceasta este împodobirea sufletului, nu împodobirea trupului spre pierzanie. Nu atât înfăţişarea îi face iubitori pe soţi, cât cuminţenia, bunătatea, gingăşia şi hotărârea de a-şi da viaţa pentru bărbat.”
Iar pe dregători și Împărat spre virtutea cea bună: „Împărat adevărat, acela-i împărat care este stăpân pe mânie, pe invidie, pe plăcere.”
Chemat să fie Patriarh al Bizanțului, dragostea sa față de adevărul Evangheliei și predicile lui neiertătoare față de păcat, căutarea adevărului fără compromis și dragostea risipitoare față de săraci, l-au făcut pe Sfântul Ioan să aibă și mulți dușmani. Sfântul a fost exilat prin uneltirile acestora, la vârsta de aproape 60 de ani, în Armenia.
Noi vrem cinstire, vrem putere, dacă avem o poziție superioară adeseori nu ne raportăm corect față de aproapele nostru. Și acum, ca și atunci. Părintele Patriarh Gură de Aur a murit pe un câmp, în exil, izgonit departe de cetatea creștinătății. Abia 30 de ani mai târziu fiii celor ce l-au exilat readuc trupul său în mijlocul Bizanțului și întreaga cetate a venit să îi aducă gândul cel bun.
Cu mult înainte de căderea Constantinopolului sub turci, spre sfârșitul secolului al X-lea, printr-un edict împăratul Ioan Tsimiskis a încredințat moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur monahilor din Muntele Athos.
Astăzi la mănăstirea Vatoped se păstrează capul Sfântului Ioan. În mod minunat, urechea dreaptă își păstrează și astăzi nestricăciunea, după mai bine de 1600 de ani, urechea ce a ascultat în toate de Cuvântul Scripturii. Într-o mărturie a unui alt sfânt al bisericii, Apostolul Pavel a fost văzut lângă Sfântul Ioan Hrisostom, vorbind despre tâlcuirea epistolelor lui.
Sfântul Ioan Gură de Aur este protectorul persoanelor care suferă de epilepsie dar și patronul celor care trebuie să se exprime în public.
Sfinte Părinte Ioan îți mulțumim că ne însoțești în fiecare Duminică cu Liturghia scrisă de tine, pentru toate cuvintele din care ne folosim și astăzi!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
