Părintele Efrem, un evreu convertit în închisoare, a fost executat în seara trecută în Arizona, să punem un gând bun pentru sufletul lui!
Ultimele sale cuvinte adresate părintelui său duhovnic au fost: „Îți mulțumesc, dragul meu părinte, că ai venit astăzi și pentru că m-ai călăuzit pe calea credinței. Doresc să-i mulțumesc minunatei mele soții care m-a iubit cu toată ființa ei. Doresc să mulțumesc prietenilor mei și celor din echipa juridică, și, mai presus de orice lui Iisus Hristos care prin acest proces judiciar nedrept m-a dus la mântuire. Mă rog Domnului să aibă milă de noi toți și Domnul să aibă milă și de mine”.
Atwood, de curând părintele Efrem, nu mai era tânărul dezechilibrat de acum zeci de ani, când a devenit acuzat principal în dosarul unei crime, doar pentru cazierul lui tulbure. După ani de detenție, devenise alt om, asumat, pozitiv, rugător, capabil de altruism, detenția l-a transformat total. Pe acesta l-a omorât ieri sistemul juridic, pe principiul necreștin – „ochi pentru ochi“. Nu credem că părintele Efrem era vinovat, pentru că el se spovedea de ani de zile după botezul din detenție iar duhovnicul i-a susținut tot timpul nevinovăția. Era un apropiat al mănăstirii părintelui Efrem din Arizona, de unde a primit și numele de călugărie.
Într-un cuvânt, ca o mărturisire ultimă către cei ce l-au cunoscut, părintele Efrem a spus: „Am fost condamnat la moarte pentru asasinarea unui copil – crimă pe care nu am săvârşit-o. Am suferit peste trei decenii de abuzuri înfricoşătoare. De aceea, în cazul meu, căutarea menirii originare a omului de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele a fost o luptă cumplită, până la sânge.
Am suferit enorm până să ajung să învăţ ce înseamnă dragostea adevărată, jertfelnică, şi cum pot să o pun în practică în condiţiile vieţii mele de condamnat la moarte. Am trecut prin mari încercări până să ajung să înţeleg că am fost creaţi nu pentru a ne satisface dorinţele egoiste, ci pentru a căuta împlinirea dragostei de aproapele, pentru a ne dărui celorlalţi şi a suferi pentru ei, pentru a-i iubi aşa cum ne iubeşte Iisus Hristos pe fiecare în parte. Iar când spun „ceilalţi”, mă refer şi la vrăjmaşii mei.
Cei mai mulţi dintre noi suntem preocupaţi de propriile nevoi şi interese, neavând nici cea mai mică idee despre menirea noastră originară – aceea de a-L iubi pe Dumnezeu şi a ne uni cu El. Din cauza aceasta, nu avem parte de experienţa unei relaţii de dragoste autentică nici cu ceilalţi. Am căzut într-un individualism în care comuniunea cu Hristos nu există şi nici nu are cum să existe. Aceasta e starea în care m-am regăsit eu, în lanţurile egoismului care-mi ţineau sufletul despărţit de har.
Pentru mine, adevărata luptă pentru curăţire a fost o încercare disperată de a mă izbăvi de moartea veşnică.”
Sunt mulți care și-au îndreptat viața după ce l-au cunoscut pe Hristos. Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în lumina Sa.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
