Sari la conținut
Prima pagină » Religia în şcoală. O victorie fragilă

Religia în şcoală. O victorie fragilă

radupreda

Articol scris de Radu Preda, preluare din cotidianul adevărul.ro

Numărul copleşitor de cereri pentru studierea religiei în şcoala publică este, într-adevăr, similar unui referendum. Rezultatul reprezintă însă finalul provizoriu al unei crize. Urmează alte provocări. De aceea, euforia nu are ce căuta aici.

Întâi de toate, pentru prima dată în postcomunism, fronturile ideologice au fost foarte clare, ascuţite. S-au lansat în discuţie figuri remarcabile şi s-au înghesuit tot felul de impostori intelectuali deopotrivă. S-au rostit/scris cuvinte despre credinţă şi Biserică (fiind avută în vedere cea ortodoxă, majoritară) pline de prejudecăţi şi pasiune. Nu puţini contestatari ai locului şi rolului orei de religie au produs proba inculturii, amestecând termenii şi criteriile. Unii chiar ar fi catalogat situaţia drept indiciu al troglodirii, atâta vreme cât mai există susţinători ai valorilor creştine.

Intoleranţa faţă de alte opinii, absolutizarea deciziei Curţii Constituţionale, lectura bazei legale mai mult în literă şi deloc în spirit, ignorarea activă a mecanismelor consultative şi, în ansamblu, agresivitatea care a marcat dezbaterea – toate acestea se constituie în dovezi ale degradării firavei noastre culturi a dialogului. A fost o luptă lipsită de onestitate, plasată sub presiunea de a lua o decizie în timp scurt, de a fi de acord sau împotrivă pe negândite. În plus, rareori o categorie profesională – aici: profesorii de religie – a fost expusă negativ atât de intens şi de crud.

Asaltul împotriva expresiilor publice ale religiei a scos la lumină însă cu totul altceva. În ultimii ani s-a accentuat anticlericalismul, un fenomen relativ de dată recentă, combustibil ideal al ateismului şi camuflaj perfect. Nu există cale mai facilă de a lovi în Biserică decât punerea în lumină a defectelor, reale sau nu, ale slujitorilor ei. Or, cum se ştie, nu există pădure fără uscături. Strategia devine şi mai lesne când Biserica însăşi, ca instituţie, nu ştie să comunice, când se apără cu argumente improprii sau când, la limită, face uz de atacul la persoană.

În fine, poate că am învăţat şi ceva bun din toate acestea. De pildă că nu toţi apologeţii creştini sunt credibili, mai ales atunci când nu nereuşesc să iasă din tiparele limbii de lemn. Sau că, pe termen lung, ierarhia bisericească trebuie să acorde mai multă încredere laicatului, să ţină cont de agenda acestuia şi să nu îl folosească doar la vreme de restrişte. Sau că, legat concret de ora de religie, existenţa acesteia în viitor depinde esenţial de calitatea dascălilor, dar şi de o colaborare mai strânsă între şcoală şi parohie, între pedagogie şi cateheză. Cine are urechi de auzit, să audă!

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

3 comentarii la „Religia în şcoală. O victorie fragilă”

  1. Este necesara o reforma a Constitutiei in sensul protejarii vietii religioase si a interdictiei de diseminare in spatiul public a minciunilor la adresa Bisericilor si a clerului ei. Este necesar sa trecem in Constitutie ca minoritatea atee trebuie sa faca proceduri pentru a nu participa la viata religioasa, iar nu majoritatea religioasa a tarii sa faca proceduri pentru exercitarea drepturilor constitutionale.
    Procedura de modificare este simpla si este prevazuta chiar in Constitutie. Cu o mobilizare de acelasi tip ca pentru ora de religie este usor sa o modificam.
    Pana nu va exista protectia constitutionala a dreptului la viata religioasa linistita atacurile vor continua, iar in timp vor eroda baza de masa a Bisericii. Atacurile continue din presa prin focalizarea pe uscaturile Bisericii, iar apoi generalizarea lor a dus la scaderea increderii poporului in BOR. Era pe locul intai in topul increderii, iar acum este pe locul trei. La momentul cand nereligiosii si/sau anticlericalii vor avea relevanta politica prin numar, va incepe asaltul final de distrugere totala a Bisericii. Daca nu facem reforma constitutionala acum, toate bataliile ulterioare le vom pierde, din ce in ce mai, usor.

    1. -de ce e considerata asta ca fiind o victorie? Nu cred ca a fost o batalie, nu a existat o abordare de genul „inscrieti-va copii la ora de religie, ALTFEL….”. Este o manifestare a unui drept constitutional; ca a capatat proportii biblice deja e alta discutie.
      -@Mircea, ce intelegi prin PROTEJAREA vietii religioase? LIBERTATEA religioasa este un drept garantat de Constitutie, pentru orice incalcare se aplica deja legea, nu este nevoie de nicio modificare pentru garantarea unui drept deja existent. Notiunea de libertate nu este conforma cu notiunea de obligativitate a religiei. Nu trebuie ca eu sa aleg sa NU fac parte din marea masa a celor care participa la ceea ce tu numesti „viata religioasa” (desi descrierea termenului probabil ar lua un articol care ar inchide serverul), ci dimpotriva, de altfel cam pe aici se incadreaza notiunea de libertate.
      -ultimul paragraf, cu tot respectul, este hilar. Sa acuzi pe oricine altcineva de scaderea increderii intr-o institutie este un argument pueril. Exemplele prezentate sunt reale, nu le neaga nimeni (cred/sper). Biserica are toate instrumentele pentru a-si face curatenie in propria ograda. Asa cum a pierdut-o, la fel de usor o poate recastiga; asta se poate face doar printr-un efort sustinut. Si, fara suparare, numai de eforturi in acest sens nu poate fi vorba… In plus, cred ca te referi la relevanta juridica, nu la cea politica.

      1. @Ciprian, Nu vezi ca @Miron e sarcastic/troll?. ”Este necesar sa trecem in Constitutie ca minoritatea atee trebuie sa faca proceduri pentru a nu participa la viata religioasa, iar nu majoritatea religioasa a tarii sa faca proceduri pentru exercitarea drepturilor constitutionale”.
        ” La momentul cand nereligiosii si/sau anticlericalii vor avea relevanta politica prin numar, va incepe asaltul final de distrugere totala a Bisericii. Daca nu facem reforma constitutionala acum, toate bataliile ulterioare le vom pierde, din ce in ce mai, usor”. Nu-ti dai seama ce razboi civil s-ar declansa daca cineva ar avea nesabuinta sa incerce sa modifice in acest sens constitutia?. Acelasi lucru s-ar intampla si la incercarea de reinstaurare a mult prea toleratei monarhii, complicea dintotdeauna/din cele mai vechi timpuri istorice a bisericii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Averea Bisericii