Viața nu are sfârșit, iar după moarte urmează o altă viață, în lumea de dincolo de materie, în alt plan existențial…
Mântuitorul, în virtutea Dumnezeirii Sale, este cel mai mare Profet al tuturor timpurilor, El descoperindu-ne viitorul lumii, al civilizației pământești. Astfel, Mântuitorul a vorbit despre a doua Sa venire, care va coincide cu sfârșitul lumii, dar anterior a prevestit catastrofa națională iudaică din anii 66-70, când Ierusalimul a fost distrus, iar viața religioasă, centrată pe Templul din Ierusalim, s-a încheiat.
Adevărul fundamental care ne privește pe fiecare dintre noi, în parte, este acela că după moarte va urma judecata și, în funcție de aceasta, ne vom petrece eternitatea, viețuirea noastră dincolo de materie: în confort psihic, bucurie și fericire sau, dimpotrivă, în chin interior, durere și sfâșiere lăuntrică!
În funcție de ce anume se va hotârî destinul nostru etern? În funcție de faptele noastre de pe pământ! Ele au șlefuit un suflet bun, capabil de iubire, plin de afecțiune, adică pătruns de harul lui Dumnezeu sau au „născut” un om cu perpetuă dispoziție spre ură, spre respingerea celorlalți, spre supra-evaluare de sine, spre ignorarea și disprețuirea lui Dumnezeu, fapt care l-a pietrificat în răutate, în indiferență, în izolare.
În lumea de dincolo vor conta doar valorile imateriale. Doar acestea sunt neperisabile. Și pe locul întâi va sta propriul suflet. Cât de șocantă va fi pentru un om ateu sau indiferent din punct de vedere religios constatarea că este viu și după moarte! Căci pentru el, definiția morții era trecerea în neființă. Va constata însă că nu există așa ceva, că viața continuă, că el se regăsește perfect integru, conștient de sine, cu memorie, cu responsabilitate, cu identitate, în lumea de dincolo de materie…
Faptele trebuie să ne schimbe lăuntric, să ne vindece de răutate!
Dar oare, ce ne cere Mântuitorul: iubire, ca stare interioară, sau fapte concrete, care să demonstreze iubirea? Judecata se va face după fapte: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit, gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav și M-ați cercetat, în temniță și ați venit la Mine!” (Matei 25, 35-40). Dar toate aceste fapte trebuie să consolideze în noi dispoziția spre iubire, să ne umple de energia dragostei, să ne facă să ne simțim în această lume oamenii lui Hristos, exponenții voinței lui Dumnezeu în lume!
Deci faptele trebuie să ne schimbe lăuntric, să ne înnoiască, să ne vindece de răutate, să ne transforme în ființe care iradiază în jur dragoste, armonie, afecțiune. Nimic pe acest pământ, nici o suferință nu trebuie să ne umple de răutate, de ură, de intoleranță. Inima omului este făcută pentru a iubi, nu pentru a se consuma în ură. Dacă înțelegem acest lucru suntem deja pe cărările Împărăției lui Dumnezeu.
Dumnezeu cere de la noi o anumită ospitalitate trupească, o dispoziție spre a-l ajuta pe semenul aflat în nevoi, în suferință. Dar toate elementele înșirate se înscriu într-o anumită tipologie, aceea a ospitalității față de semenul inferior mie (din punct de vedere material sau din punct de vedere psihic mai fragil).
O formulă a Mântuitorului trebuie să ne pună pe gânduri: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați prea mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut!” (Matei 25, 41). Mântuitorul Se identifică de-a pururi cu cel năpăstuit, ignorat, nebăgat în seamă, nesemnificativ. Ceea ce mai-marii lumii consideră neimportant, Dumnezeu nu consideră la fel. Există o valoare inestimabilă în fiecare om, în fiecare făptură umană creată de El, pe care nu avem voie să o neglijăm.
Care este briliantul din adâncul semenului meu?
Care este briliantul din adâncul semenului meu, invizibil la prima vedere? Care este nestemata camuflată? De ce nu avem puterea să o vedem acum, ci doar la Judecată? Doar parcurgând traseul maturizării duhovnicești vom ajunge să vedem dincolo de aparențe, să vedem valoarea insestimabilă ascunsă, precum vede sculptorul iscusit, prin imaginație, o statuetă de mare preț într-un bloc inert de marmură.
Sfinții Părinți ne avertizează că Dumnezeu nu este niciodată de partea călăilor, ci întotdeauna de partea victimelor. El este de partea învinșilor, a celor prigoniți, a celor defavorizați de soartă. A-l primi pe cel sărac în numele Lui înseamnă, de fapt, a-l primi ca pe El Însuși, întrucât există o tainică identificare între cel suferind și Dumnezeul făcut om. Suferința ne propulsează de partea lui Dumnezeu, ne introduce în ceata aleșilor Lui. Întotdeauna, în inima prigonitului este o fărâmă din Dumnezeu. De aceea, constată, cu tristețe, Eclesiastul: „Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună” (Eclesiast 1, 8). Să participăm, așadar, la durerea din lume și vom participa și la bucuria din lumea de apoi!
Iubiții mei, Evanghelia este foarte fermă: împlinirea poruncilor este un sine qua non al mântuirii! Creștinismul teoretic, fără împlinirea atentă și consecventă a poruncilor dumnezeiești, este o înșelare de sine periculoasă. Credința trebuie asumată, trebuie concretizată într-o practică sacramentală (prin Spovedanie, Împărtășanie, participare la slujbe), trebuie proclamată public prin comportamentul de zi cu zi, trebuie răspândită în jur printr-un mod creștin seducător de a-ți trăi viața: „Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu din ceruri (Matei 7, 21).
În lumea de dincolo vor avea putere faptele, nu intențiile
În lumea de dincolo vor avea putere de convingere faptele, iar nu vorbele sau atitudinile circumstanțațiale, intențiile sau planurile mărinimoase, neduse la bun sfârșit. Tocmai de aceea, multe pilde preluate din Pateric sau din tradiția Vămilor văzduhului vorbesc despre o punere în balanță de către demoni și îngerii luminii a faptelor noastre, când doar faptele vor putea să ne convingă de adevărata sau falsa noastră identitate de creștini. Textul Sfântului Iacov „Credința fără fapte este moartă” (2, 14-26) este explicit. La fel, Marcu Ascetul spune că „neîmplinirea poruncilor vine din necredință” (Filocalia I, Răspuns celor care se îndoiesc de dumnezeiescul Botez).
Prin credință însă nu înțelegem niciodată – ca oameni duhovnicești – presupunerea că Dumnezeu există, ci convingerea fermă că Dumnezeu există, convingere care îl va conduce inevitabil pe un om la starea de simțire a lui Dumnezeu, simțire realizată cu întreaga ființă a omului, psiho-somatică, psiho-afectivă și intelectual-rațională. Cu cât omul este mai puțin avansat pe traseul duhovnicesc al vieții, cu atât va fi mai mult victimă a nesimțirii, prizonier al unei lumi a presupunerilor, a părerilor, a îndoielii, a suspiciunii, a nesiguranței.
În schimb, omul duhovnicesc este un om al certitudinilor dobândite în timp, constant, echilibrat, care și-a educat simțirile – precum cer cântările din Postul Mare –, care a ajuns să Îl simtă permanent pe Dumnezeu! Deci, păzirea poruncilor este o tehnică a creșterii duhovnicești, un instrument de realizare a performanței interioare. Creștem duhovnicește în măsura în care investim eforturi în această direcție, în măsura în care Îl punem pe primul plan pe Dumnezeu. Dacă vom ajunge la acest stagiu, atunci îl vom înțelege perfect pe Sfântul Apostol Pavel când spune: „Pentru mine viața este Hristos, iar moartea, un câștig!” (Filipeni 1, 21)…
În încheiere, în calitate de arhipăstor, cu drag vă invit să vă fundamentați viața pe această certitudine, a propriei învieri, să vă cultivaţi viaţa duhovnicească prin prezența la sfintele slujbe şi să creşteţi în dragostea de Dumnezeu şi de semeni, precum ne cere Mântuitorul cel Înviat din morţi… Să ne consolidăm convingerea că după moarte urmează adevărata viaţă, în care vom gusta fericirea sau nefericirea, în funcţie de ceea ce merităm.
Hristos a înviat!
Se împlinește un an de la trecerea la Domnul a părintelui episcop Gurie al Devei și Hunedoarei, la doar 52 de ani. A fost unul dintre cei mai iubiți episcopi, chiar dacă nu era așa cunoscut în afara eparhiei sale. Fragmentul de mai sus este preluat din cuvântul său pastoral de Învierea Domnului. Dumnezeu să îl poarte în Lumina Sa mângâietoare!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
