Viaţa de azi poate fi caracterizată drept autonomă şi răsfăţată. Încă din fragedă vârstă copilul de azi este tratat, ca regulă generală, ca o mică zeitate în familie: capriciile îi sunt alimentate, dorinţele îndeplinite; este înconjurat de jucării, distracţii, confort; nu este pregătit şi educat după principiile stricte ale comportamentului creştin, ci este lăsat să se dezvolte pe orice cale ar vrea el să o apuce. În general este de ajuns să spună Vreau! sau Nu vreau să fac! pentru ca indulgenţii părinţi să se încline în faţa lui şi să-l lase să facă ce doreşte. Probabil aceste lucruri nu se întâmplă întotdeauna în fiecare familie, dar se întâmplă destul de des pentru a fi considerată regulă de comportament în creşterea copiilor şi chiar şi cei mai bine intenţionaţi părinţi nu scapă în întregime de sub influenţa ei. Chiar dacă părinţii încearcă să-l crească pe copil într-un mod strict, vecinii încearcă să facă altceva. Părinţii trebuie să ia în consideraţie şi aceste influențe când îşi educă copilul.
Când un astfel de copil ajunge adult, el, în mod firesc, se înconjoară cu aceleaşi tipuri de lucruri cu care era obişnuit în copilărie: confort, distracţii, şi jucării pentru adulţi. Viaţa devine astfel o goană după distracţie. Acest cuvânt nu se afla însă în nici un vocabular în trecutul apropiat, nimeni nu ar fi desluşit înţelesul acestui cuvânt în urmă cu ceva timp.
Câţiva analişti ai vieţii contemporane au numit tineretul de azi cu sintagma de „Generaţia Eu”, iar vremurile noastre epoca narcisismului, caracterizate printr-o slujire şi fascinaţie a sinelui, care împiedică o dezvoltare normală a fiinţei umane. Alţii vorbesc de „universul de plastic” sau de „lumea fanteziei” în care mulţi oameni trăiesc acum, neputând să înfrunte sau să înţeleagă realitatea lumii înconjurătoare sau a propriilor probleme.
Când „Generaţia Eu” se îndreaptă spre spiritualitate– ceea ce se întâmplă frecvent în ultimele decenii – este de obicei spre „forma de plastic” sau fantastică a ei: o spiritualitate orientată spre sine (unde sinele rămâne obiect de adorare), de brainwashing sau mind-control, de guru zeificaţi, de căutare a OZN-urilor şi a fiinţelor extraterestre, de stări spirituale anormale… Este important pentru noi a înţelege, în încercarea noastră de a trăi o viaţă creştină azi, că lumea care s-a format în vremurile noastre răsfăţate face presiuni asupra sufletului, fie în viaţa religioasă, fie în cea seculară, presiuni care sunt de natură totalitară… Chiar şi acasă, unde televizorul ajunge de multe ori să fie stăpânul ascuns al casei, dictând valorile, opţiunile şi gusturile moderne.
Fragment dintr-un cuvânt al părintelui Serafim Rose, rostit la Mânăstirea Platina
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
