Cine vrea să se mute de la veacul acesta înșelător și să se ducă la cele veșnice? Cine vrea, cu nerăbdare, să scape de greutățile și de multele înșelătorii ale acestei vieți trecătoare și să se sălașluiască în patria unde ne cheamă zilnic Dumnezeu prin cuvântul Său?
Am cunoscut un așa suflet, care două săptămâni înainte de moarte, cu bucurie și cu nesaț, aștepta și se ruga în boala ei: „Maica Domnului, ia-mi sufletul!”. Și asta nu din deznădejde, ci din însuflețirea Duhului Sfânt. Că ea știa că se mută de la cele înșelătoare. Și noi vom urma același drum, și asta nouă ni se pare tragedie. Dar, deși are o înfățișare tragică, precum a avut și viața și răstignirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, în taina lui Dumnezeu nu există tragedie, ci se ascunde pronia lui Dumnezeu cea mare, care ne ridică de la pământ la Cer, de la moarte la viață, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la cele înșelătoare la cele adevărate.
Pentru aceea să căutăm, mai întâi, patria noastră cea cerească, Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Și mai înainte de toate să căutăm la rugăciune. Sfântul cel mare al veacului nostru, Siluan Athonitul, de multe ori, în scrierile lui, spune că greutățile, neajunsurile și tragediile vin în viața omului fiindcă nu se roagă…
Şi noi totdeauna trebuie să trăim, primind vădirea duhului, vădirea de păcat. Cel care ştie că-i păcătos, cum spun Sfinţii Părinţi, nu mai vede păcatul aproapelui ca să-l judece. Dacă ştim că suntem păcătoşi, ce rost are să ne mai intereseze ce a făcut aproapele? Cum să mai osîndim pe fratele nostru care păcătuieşte? Toţi Sfinţii Părinţi spun că dacă noi judecăm şi osândim pe aproapele şi nu ne pocăim pentru acest păcat, şi noi vom cădea în acelaşi păcat. Şi aceasta am văzut-o de nenumărate ori. Dacă nu ne pocăim pentru păcatul osîndirii aproapelui şi noi vom cădea în păcatul pentru care l-am osîndit pe el.
Şi am învăţat un lucru, anume că Dumnezeu, vădindu-mă pe mine de păcat, mă învaţă să fiu milostiv aproapelui. Nu să-l osândesc, ci să mă rog pentru el: „Doamne, toţi suntem făptura mâinilor Tale. Iartă pe robul Tău care păcătuiește şi nu ne lăsa pe noi în întuneric”. Şi aşa, în loc să osândim, în loc să se înverşuneze sufletele noastre, începem, prin lucrarea Duhului Sfânt, să ne înduioşăm. Acesta este un aspect al trăirii în Duh, fiindcă atunci când noi miluim pe aproapele, devenim ca Dumnezeu, Care este milostiv şi de la Care aşteptăm milostivire. Şi atunci se coboară în noi Duhul şi Duhul Sfânt Se roagă în noi pentru tot poporul lui Dumnezeu, care se îndepărtează de El, pentru toată lumea care nu cunoaşte pe Dumnezeu şi zace în păcat.
Duhul Se va coborî în sufletul celui care miluieşte pe aproapele şi, în loc să-l osândească, se gândeşte cu milă şi cu rugăciune la el.
Părintele Rafail Noica, „Celălalt Noica”
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
