Fiind secetă mare în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: „Nu plouă, părinte, este secetă mare!”
Iar el răspundea: „Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!”
După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: „Părinte Paisie, plouă afară!”
Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim: „Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!”
Părintele Paisie Olaru s-a născut pe 20 iunie 1897 în satul Stroieşti din județul Botoșani, fiind al cincilea copil al pădurarului Ioan și Ecaterinei.
A fost duhovnicul monahilor de la mănăstirea Sihăstria iar 13 ani a trăit ca sihastru la Sihla. În anul 2021 a fost propus spre canonizare ca sfânt al Bisericii.
Fragmentul de mai sus este din cartea „Părintele Paisie duhovnicul”, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
