Sari la conținut
Prima pagină » Pr Nicolae Steinhardt: „Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine”

Pr Nicolae Steinhardt: „Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine”

„Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat… Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine”

Pe 29 iulie 1912 se năștea scriitorul Nicolae Steinhardt. Acesta fost condamnat de comuniști în lotul Constantin Noica la 16 ani închisoare.

Dar această condamnare care a frânt drumul intelectual al omului de litere Steinhardt a însemnat pentru scriitor o renaștere spirituală. La Jilava se botează creștin, el fiind evreu. Va povesti despre experiența sa creștină ca o școală a fericirii.

Despre înțelegerea suferinței Steinhardt spunea: „Cred așa: că dacă din închisoare pleci și de pe urma suferinței te alegi cu dorințe de răzbunare și cu sentimente de acreală, închisoarea și suferințele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de liniște și înțelegere și de scârbă față de orice silnicie și șmecherie, înseamnă că suferințele și închisoarea au fost spre folos și țin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla.”

Cartea sa „Jurnalul fericirii” este o mărturie a modului în care mulți dintre cei închiși de comuniști au sfidat detenția transformând închisorile în spații pentru cursuri de nivel universitar și Liturghii slujite clandestin.
La ieșire din închisoare a devenit monah la mănăstirea Rohia din Maramureș.

Manuscrisele cărților sale erau urmărite de comuniști spre a fi distruse, părintele spunând clar în ele ce înseamnă să fii creștin: „Ne lepădăm de Hristos aderând la o doctrină ateistă, ruşinându-ne şi ferindu-ne să ne facem semnul Sfintei Cruci, ruşinându-ne şi ferindu-ne să fim văzuţi intrând într-o biserică ori rostind acele cuvinte sau făcând acele gesturi care ne-ar putea descoperi drept creştini…

Numai creștin fiind mă vizitează – în pofida oricărei rațiuni – fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului – și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.”

Dumnezeu să îl poarte în Lumina sa mângâietoare!

 

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Averea Bisericii