Părintele Nicolae Dima a spus despre Ecaterina, fetița lui aflată de trei săptămâni în comă, că este „pe drumul cel bun”, a fost detubată și este pregătită pentru a fi scoasă din comă. Aflat în mijlocul altor oameni în suferință în spital, părintele a conștientizat cât de mult putem face fiind alături de cei în suferință și a îndemnat să fim prezenți în viața acestora, de sărbători și nu numai, cu un mic gest de compasiune:
„Pentru toți cei care vreți să știți cum mai este Ecaterina, Ecaterina este pe dumul cel bun! Doar că face pași foarte mici. Toată rugăciunea care se face pentru ea ajută, fraților. Ajută, ajută!
Fraților, multă durere mai este pe lume. Știu, dintre dumneavoastră, care sunteți aici, știu cazuri de oameni care au dureri, care au dureri mari în sufletele lor, și durerile astea îi țin cu capul plecat și storc lacrimi din sufletele lor. Am aflat zilele astea de o mulțime de miracole, spitalul de neurochirurgie este un loc în care se petrec foarte multe miracole, Dumnezeu se deschide și lucrează în viața copiilor aflați în comă, a tinerilor care sunt aflați în comă prelungită, de săptămâni și săptămâni. Și Dumnezeu îi ridică, îi ridică, îi ridică, și îi trimite, îngeri ai Lui, din nou, în lume.
Noi ne rugăm ca și Ecaterina să fie o „rasă” de înger ridicat și trimis din nou în lume ca să vorbească Adevăr, ca să rostească Adevărul. Ca să vorbească limbajul credinței. Da, suntem în mâna lui Dumnezeu și El știe ce are de făcut.
„Uitați-vă în jurul dvs, alinați, pe cât puteți, durerile!”
Deja am început să cântăm colinde. E veselie, e un fel de bucurie care plutește în aer. Să nu credeți că peste toate sufletele este așa. În multe dintre sufletele care ascultă colindele, colindul sună spart și stricat, și rău și stingher și singur. Există o vreme când toate acestea se rezolvă, știți, vine o vreme când am încheiat-o cu viața asta și în viața Împărăției lui Dumnezeu tot ceea ce este întristare și lucruri dintr-astea derizorii, tristeți lumești, toate sunt vindecate. Ce ne facem însă până atunci. Ne ducem durerile cum putem.
Alinați-le, pe cât puteți! Uitați-vă în jurul dumneavoastră: o mână pusă pe umărul unei mame sau unei soții care plânge este valoroasă. O rugăciune pe care o spui pentru un copil care trece printr-o durere, fizică sau sufletească, este pentru el o mângâiere. O jucărie pe care o dai unui copil care se joacă cu pietre care au formă de mașinuțe este o mare bucurie.
Un telefon dat unui om care este singur și abandonat și care stă în casă numai cu fricile lui și se uită la televizor, fără să știe că îl otrăvește televizorul, telefonul acela este o binecuvântare. Mângâiați-i pe cei care sunt în întristări și poate întristările, poate, vă vor ocoli. Iar atunci când vă vizitează (suferința) să nu fiți așa de triști, să priviți un pic mai departe. Este o taină a suferinței care ne îmbrățișează pe toți, Dumnezeu ne grăiește prin glasul acesta foarte dureros al suferinței prin care trecem.
Domnul să vă întărească și să vă lumineze în toate zilele dumneavoastră,” a încheiat părintele Nicolae Dima.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
