Nu trebuie să escaladezi munți ca să ajungi la Hristos, este de ajuns să cobori în inima ta, să faci curat acolo și atunci Hristos vine singur în ea! Eliberarea sufletului este luminarea minții și liniștea inimii! Când ajungi să te vezi pe tine însuți, în toată păcătoșenia în care ești, atunci nu ai curajul sau puterea să judeci pe altul!
Foarte mult contează îndreptarea și pocăinţa în viața omului, de fapt aceste doua sunt aripile care îl scot pe om din noroiul patimilor și il duc in brațele lui Hristos! Dragostea lui Dumnezeu să se reverse peste sufletul nostru! Să căutăm pacea și atunci în pace vom trăi!
Priveghere sfântă! Iară și iară plecând genunchii noștri, Domnului să ne rugam! Să ne rugăm pentru pacea lumii și pentru mântuirea sufletelor noastre! Să ne rugăm pentru dragostea și iubirea dintre oameni și popoare și pentru înțelepciunea minții tuturor!
Ce poate fi mai liniștitor și mai înălțător! După slujba litiei în cinstea Sfântului Ioan Evanghelistul și a Sfântului Neagoe Basarab, în liniștea serii, la lumina lumânării, să stai de vorbă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții și să le povestești de apropiații tăi care sunt poate departe prin țări străine sau aproape prin țară noastră!
Într-un Paraclis din inima Carpaților, în mijlocul pădurii, în liniștea nopții, este minunat să poți face acest lucru! Adică să-i aduci în inima pe toți cei dragi, apoi să-i vorbești lui Dumnezeu de fiecare în parte!
Seară frumoasă și binecuvântată în fiecare casă!
Foto: Cu Fram, când cercetam pădurile de prin zona schitului! Cel mai blând câine pe care l-am avut și cel mai iubitor!
Un text de părintele Ioan Danci de la schitul Sfântul Pantelimon din Argeș
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!