Cine te iubește, te iartă! Cine te iartă, te înțelege! Cine te înțelege, te sprijină! Cine te sprijină, ii pasă de tine! Iar cui ii pasă te tine, este cu adevărat prietenul tău, va fi lângă tine atunci când ești la înălțime, cât și atunci când ești căzut sau doborât la pământ!
De judecat și înjurat sunt de mulți, dar foarte puțini, foarte, sunt aceia care uneori mă întreabă : Cum ești părinte? Mai poți? Cum te descurci? Te ajut cu ceva?
O Biserică întotdeauna se zidește pentru credincioși! La mănăstire cu atât mai mult o Biserică se zidește pentru credincioși! Monahii zidesc, dar ei, de cele mai multe ori pleacă mai departe sau se retrag în peșteri, lăsând totul lumii, credincioșilor! Fără avere, fără casă, fără mamă, fără tată, fără frați, fără surori, monahii merg mai departe în singurătatea lor, doar cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții alături!
Acolo în chilia lor, ridică rugăciune către Dumnezeu pentru întreaga omenire! Și totuși în parcursul zidirii unei Biserici, atât monahii cât și preoții sunt blamați, judecați, amenințați, batjocoriți, pentru ceea ce fac, mai rău ca atunci când își zidesc propria casă!
Eu personal sunt zilnic înjurat în mediul online pentru zidirea unei bisericuțe, pentru ridicarea unui schit, iar răspunsul îl dau mereu prin rugăciune și iertare! Încerc din răsputeri acest lucru! Așa am fost învățat de bunica Nastasia! Ea spunea mereu : Dragul tânii, să fi diferit, iar ca să fi diferit în ziua de astăzi trebuie să fi bun! Eu știu clar un lucru. Tot ceea ce fac este spre slava lui Dumnezeu, sfârșesc ca ceilalți monahi, cu o rasă de monah pe mine, un epitrafir la gât, cusut într-o mantie lungă și o cărămidă sub cap! (rânduiala de înmormântare a monahilor, nota redacției)
Ce rămâne în urma mea nu am eu vreun merit pentru ele, meritul este al fiecăruia dintre dumneavoastră care ați ctitorit, ați dăruit pentru acest schit! Eu poate voi pleca din această lume, la fel de judecat sau blamat de cei care nu m-au plăcut! Iar voi veți rămâne mereu, sute și mii de ani ca pomenire în pomelnicul schitului și în hrisoavele lui ca ctitori!
În viață contează foarte mult să ști în ce investești, pentru că moartea este singura care îți arată cu adevărat dacă investiția a fost bună sau rea! Cine crede în veșnicie, în viața de dincolo, atunci acolo investește! Cine crede că totul se sfârșește în lumea aceasta, atunci este clar că aici investește! Contează ca inima noastră să fie în slujba lui Dumnezeu!
Hristos a Înviat! Pace și binecuvântare!
Un text de părintele Ioan Danci, preot călugăr la Schitul Sfântul Pantelimon, Argeș
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
