Pe undeva prin Ardeal am întrat în Mall. Nu de dragul cumpărăturilor sau să admir ceva, nicidecum! Am întrat pentru că cineva de acolo mi-a lăsat ceva pentru oamenii sărmani.
Cred că o singură dată în viața mea am mai întrat și nu știu cum merge treabă acolo! Dacă am întrat, îmi zic, hai să cumpăr niște dulciuri… Am mers eu până am găsit dulciurile. Când ajung la rafturile cu dulciuri, plin pe acolo. Când m-au văzut, zici că eram o fantoma coborâtă în Mall între rafturile de dulciuri! Unii zâmbeau, alții se codeau și din ăstea care le întâmpin des, deja fac parte din viața mea!
Caut pe acolo dulciuri pentru pachetele de Crăciun și la un moment dat aud în spatele meu de parcă eram invizibil! „Nu le mai ajunge la popii ăștia, au întrat și în Mall”. Mă întorc puțin știind că sunt țintuit cu ochii de raft, să văd cine a zis! Erau două femei, cred mama și fiică! Zâmbesc larg la ele și mă întorc la bomboanele mele!
Ajung la casă, plătesc, ies și mă îndrept spre mașina din parcare. Îmi pun marfa în mașină, urc să pornesc și când mă uit în oglindă în spatele meu la vreo zece metri erau doamnele respective lângă mașina lor, supărate rău de ceva! Mă dau jos din mașină încet și mă uit spre mașina lor dar mai mult la pândă să nu mă vadă, că dacă vorbeau așa de popi calme, vă dați seama la nervi ce pățeam! Da, săracele aveau pană.
Primul gând a fost, Ioane urcă în mașină și pleacă dacă vrei pace! Nu m-am urcat! Am luat cricul și cheia de roți și m-am îndreptat spre ele! Când ajung le întreb dacă au nevoie de ajutor! Când mă vede cu cricul în mână s-au luminat la față și doamna mai în vârstă a exclamat: Vai ce bine, din ăsta nu avem! M-am suflecat, am schimbat roata, asta am reușit că aveam cheie de roți în formă de cruce și s-a potrivit la prezoane!
Am terminat treaba și am pornit să plec. Atunci m-au întrebat doamnele cât le costă toată treaba. Le-am zis că le costă mai multă dragoste, apreciere și iubire față de aproapele lor, ori care ar fi acela! Atunci și-au cerut scuze. Le-am explicat că nu este nevoie să-și ceară scuze, este nevoie ca întotdeauna să facă tot posibilul să nu ajungă în postura de a cere scuze. Oameni suntem toți, deci toți greșim, dar cel mai important este să nu repetăm aceeași greșeală la nesfârșit!
Îți mulțumim Dumnezeule Preabun pentru tot! Pentru pace, sănătate, binecuvântare, răbdare, bucurie și fericire! Te iubim Doamne!
Un cuvânt al părintelui Ioan Danci
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
Doamne Ajuta! An nou fericit Parinte! Va doresc cat mai multe vorbe de ocara!
Și-au făcut-o cu mâna lor!
Comentariile sunt închise.