Pr Nicolae Dima: „Ecaterina este pregătită pentru a fi scoasă din comă.”

Părintele Nicolae Dima, tatăl Ecaterinei, a vorbit despre starea copilei în ultimele zile și despre cum a trecut ultima sătptămână, pe care a petrecut-o aproape tot timpul, la spital: „Fraților! Suntem în a optsprezecea sau nouăsprezecea zi de când s-au petrecut acestea. Și întocmai ca și Luca și Cleopa trebuie să păstrăm ochii minții și ai inimii deschiși ca să vedem lucrurile minunate care s-au întâmplat între timp. Numai dacă te uiți din zi în zi, progresul este foarte lent, dar dacă te uiți la întreaga călătorie, progresul este mare.

Ce s-a întâmplat cu Ecaterina în ultimele câteva zile: a fost ținută sedată pentru că se așteaptă momentul în care să poată respira singură, să fie detubată și după aceea să poată fi trezită. Dacă te trezești dintr-o comă și, fie că este naturală, fie că este indusă, ai în gât un tub care se duce în plămâni, sigur că te sperie și nu se poate să se întâmple aceasta. De aceea mâine (astăzi, la momentul publicării, n.red.) se va face o procedură medicală prin care se va ușura respirația în vederea detubării și după aceea , a trezirii Ecaterinei.

În continuare, iubirea pe care o văd la dumneavostră și venind de peste tot este copleșitoare! Nu pot să citesc în asta decât harul lui Dumnezeu care ne încălzește inimile și vedeți că harul atunci când pui o lumină într-un felinar, lumina aceeea „sparge” întunericul. Dar primul luminat este felinarul. V-ați dat seama de aceasta? Dacă dumneavoastră primiți harul acesta și cultivați harul acesta al rugăciunii, primul sunteți dumneavoastră care vă împărtășiți de harul pe care îl trimiteți mai departe către Ecaterina.

Miracolul faptului de a te ruga pentru altcineva este că puterea lui Dumnezeu întâi pe tine te transformă și apoi curge către altcineva. Și faptul că ești lumină, generozitate, care nu se cultivă doar pe sine. Felinarul nu are oglinzi în interior ca lumina să rămână înăuntru blocată ci, dimpotrivă, lumina din felinar se răspândește în exterior și, v-am zis, „sparge” întunericul.

De peste tot au venit lumini la noi, de peste tot. Le-am simțit pe toate și abia aștept să vă spun ce povestește Ecaterina după ce o să se trezească. Eu îmi imaginez că o să ne spună că vedea râuri de lumină venind către ea. Că eu așa-mi reprezint vizual ce s-a întâmplat în ultimele câteva săptămâni, două săptămâni jumate, aproape trei…

„Pe fruntea mea scrie de duminica cealaltă: Nu te teme, crede numai!”

În această perioadă am stat mai tot timpul în curtea spitalului, prin biserică, prin fața bisericii Balthasar Arseni. Stând acolo, m-am întânit, și eu și soția mea, cu mulțime de oameni aflați în suferință. Și pentru că oamenii știu că avem durerea asta acuma au venit la noi ca să ne împărtășească și durerea lor și să ne spună: „Știu prin ce treceți, pentru că și eu trec sau am trecut prin asta!” Încă o dată vă spun, este enorm de multă suferință în jurul nostru, fraților!

Noi fugim de suferință, dăm muzica la maxim și zicem: „Asta e lumea mea și mi-e bine!” Poți să faci asta dar suferința nu dispare, suferința oricum vine după tine. Deschideți-vă ochii ca să vedeți suferința din jurul dumneavoastră și uitați-vă în oglindă ca să vedeți propriile dumneavoastră suferințe. Rugați pe alții să se roage pentru dumneavostră și rugați-vă pentru ceilalți! Și în felul acesta suferința își întâlnește în sfârșit destinul ei căci destinul suferineței nu este să ne bage în mormânt.

Care este scopul suferinței celei mai atroce pe care o cunoaște Omul, pe care a cunoscut-o vreodată omenirea încarnată într-un singur om, Iisus Hristos? Care este sensul suferinței Lui? Nu a fost o suferință absurdă? Deși judecată în sine era o suferință inutilă, îndreptată către un om nevinovat. Dar El ca Dumnezeu și om a transformat suferința aceea în vindecare pentru toți. Prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat.

Să nu vă închideți în propria dvs suferință ci priviți către ceilalți. Și să nu vă puneți ochelari de cal ca să nu vedeți suferința celorlalți care vă tulbură liniștea. Abia atunci suferința își găsește destinul ei, care este să ne facă receptivi la puterea imensă a lui Dumnezeu care are nevoie de un sol potrivit ca să încolțească.

Inima frântă și zdrobită Dumnezeu nu o s-o certe mai mult decât atât. Asta este credința noastră. Pe fruntea mea scrie de duminica cealaltă: Nu te teme, crede numai! Greu cuvânt! Fiindcă frica uneori este mare și ispita faptului de a te uita la pericol, ca Petru pe apă, și nu la Salvator, este de asemenea mare. Și totuși îmi spun mereu, și vă spun și dumneavoastră: Nu te teme, crede numai! Și o să fie bine,” a încheiat părintele Nicolae Dima.

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!