Nu intru în evaluări ale contextului electoral tulbure în care Curtea Constituțională din România a amendat cele două articole din Legea Educației. Din punct de vedere instituțional cel mai bine ar fi fost ca reglementarea să vină la începutul anului școlar, nu la sfârșitul primului trimestru. În momentul de față Inspectoratele Județene sunt în aer și așteaptă metodologia de la minister.
Din punctul meu de vedere în situația dată avem parte de un caz limpede de discriminare pozitivă. Peste 95% dintre elevii care merg în școlile de stat au participat în anii trecuți la ora de religie. Părinții acestor copii vor fi practic obligați an de an să își decline confesiunea completând o cerere ceea ce contravine articolului 5 din Legea Cultelor.
Caz concret: în anul școlar 2010-2011 în județul Olt s-au înregistrat 15 retrageri de la ora de religie. La nivelul județului Olt au fost înregistrați în jur de 80.000 de elevi. Domnilor judecători este normal ca în locul celor 15 cereri, să fie completate alte 80.000 de cereri?
Părinții s-au sesizat în acest sens astfel că în mai puțin de o săptămână o petiție online a strâns peste 14.000 de semnături, pe unele grupuri de discuții se dorește și organizarea unor proteste de stradă.
Cea mai bună soluție pentru a se evita acest diferend ar putea fi includerea în cererea de înscriere în unitatea de învățământ a unei căsuțe prin care părinții să opteze în ceea ce privește participarea copiilor la ora de religie. De la an la an această opțiune ar rămâne valabilă până la cererea expresă care ar putea modifica opțiunea. Ar fi evitate astfel cererile succesive de ambele părți iar instituțiile de învățământ ar putea să acopere în timp util posturile de profesor de religie. Pentru a influența această hotărâre ar trebui sesizat de cât mai mulți dintre noi Ministerul Educației și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Studiul spiritualității creștine, căci despre aceasta vorbim, nu este un simplu opțional. Pe acest pilon s-a format școala românească și el a făcut dintotdeauna parte din planul cadru al învățământului românesc, din trunchiul comun al materiilor. Este vorba despre tradiție, identitate și valori, studii recente indică corespondența directă între fericire și echilibru emoțional și asumarea vieții creștine. Poate că ora de religie sună sec, dragi părinți, pentru noi cei care nu am beneficiat de acest privilegiu. Dar în acele 50 de minute copilul poate să primească o vestă de salvare pentru momentele grele ce vor urma cu siguranță în viața sa.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
In situația data, cred eu, ar trebui să informam cat mai multi oameni, în special părintii, de necesitatea orei de religie. Acestia din urma trebuie sa constientizeze ca religia, ca disciplina de studiu are o mare valoare formativă, și in consecinta, trebuie sa faca parte din studiul elevilor.
Pornind chiar de la titlul acestei postări, se cuvine să ne întrebăm: ce e acela un „drept constituțional”? E, oare, ceva ce trebuie impus cu de-a sila celor care ar urma să „beneficieze” de el? Sau, măcar ceva de la care să nu te poți sustrage decât cu un anumit preț, sau cu anumite eforturi? Și, dacă ar fi așa, ce deosebire ar fi între un drept și o constrângere?
Sunt de părere că părinții trebuie să aibă dreptul de a asigura copiilor lor educația religioasă pe care o doresc. În sensul ca legea să NU INTERZICĂ niciunui părinte educarea propriului copil în ce spirit religios dorește, în condițiile respectării normelor de conviețuire socială etc. Această precizare este importantă, deoarece nu cred că, în numele acestei libertăți religioase, ar trebui să tolerăm orice fel de manifestare socială.
Rămâne de discutat dacă statul ESTE DATOR să aloce resurse pentru realizarea acestui deziderat, și în ce măsură, dacă trebuie să asigure educația religioasă a copiilor prin intermediul sistemului național de învățământ etc. Opinia mea este că statul nu este dator să facă acest lucru, printre altele și din motivul că astfel ar limita chiar libertățile de natură religioasă!
În aceste condiții, discuția despre asigurarea, cu de-a sila, a educației religioase copiilor părinților care nu și-au manifestat în mod explicit opțiunea contrară, despre presiunile care se fac asupra părinților care doresc să facă acest lucru etc., e superfluă, fiindcă nu vizează un drept, ci un abuz.
Da, e foarte corect ca părinții care doresc să beneficieze de dreptul de a asigura copiilor lor o educație religioasă adecvată, prin intermediul sistemului național de educație, să-l solicite în mod explicit. Cred că soluția preconizată de acest articol este cea mai bună: la înscrierea copiilor, părinții să precizeze, în mod explicit, dacă doresc sau nu participarea copiilor lor la o oră de educație religioasă. Cred, de asemenea, că participarea la o astfel de oră nu ar trebui să fie consemnată prin niciun fel de notă sau calificativ, fiind doar o activitate „voluntară”.
Dreptul constituțional, reglementând relații sociale fundamentale pentru procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii, este ramura principală în sistemul de drept. Conform articolului 32 ”în scolile de stat, invătămantul religios este organizat si garantat prin lege”. Deci toată discuția cu introducerea în locul orei de religie a unei ore de etica, de istorie a religiilor sau de orice altceva este superfluă, ea ar fi lovită de neconstitutionalitate din momentul publicarii in Monitorul Oficial. Da, conform Constituției României, statul este dator să asigure educație religioasă copiilor conform cultului de care aparțin.
Și eu și tu Adrian cred că suntem de acord că nu dorim educație creștină cu de-a sila. Dar educația creștină este o problemă care ține de Biserica ortodoxă deci nu cred ca este cazul sa isi de-a cu parerea cum se face cei din afara cultului. Este o problema ce tine de toleranta si respect reciproc. Cât despre note, acestea sunt un instrument adecvat care este folosit în toate disciplinele pentru optimizarea parcurgerii programei, in masura in care este maniera existenta in invatamantul de stat din Romania, biserica a optat pentru acesta.
Oamenii trebuie sa stie clar ca paragraful din constitutie nu spune ca ora de religie este un drept.
Pe de alta parte, din punctul meu de vedere, religia nu trebuie si nici nu poate sa fie obiect de studiu in scoala. Copiii nu au cum sa discearna. Religia si studiul ei se face de catre fiecare persoana in particular si in interiorul cultului din care face parte.
Din pacate, religia si biserica au constituit in ultimii 25 de ani, elemente de manipulare si de prostire a maselor de oameni. Biserica in ultimii 25 de ani a facut doar munti de bani si atat, vezi milionarii care conduc biserica. Nu i-a interesat in niciun fel educatia religioasa a populatiei.
Nu cred că un om cu bun simț sau inteligent poate să afirme ceva cu sens despre „prostirea maselor”, din care bineînțeles el nu face parte. Ce valoare mai are punctul tău de vedere dacă ții să îți afirmi așa ușor superioritatea față de mase?
Poate se auto-include. Nu zice nici că da nici că nu.
Dincolo de orice aspecte, ar trebui să ne preocupăm de utilitatea orei de religie. Și a religiei, în general. La ce folosește, de fapt, religia? Ne schimbă ea viețile, ne face mai buni, mai umani, mai înțelegători, mai blânzi?
Eu văd ce se întâmplă la orele de religie. Ortodocșii merg și fac ora lor, ăilalți, neoprotestanții, greco-catolicii, sau ce-or fi, merg și ei, cu grupul lor. De cele mai multe ori, orele nu se potrivesc, dar, mă rog, nu asta-i problema. Problema e că la matematică, la română, la istorie, la toate celelalte materii, copii sunt împreună, iar la religie se separă. Până la a uni, religia desparte. De ce?
Domnule Stoica,
Din comentariile postate de dumneavoastra reiese urmatorul fapt si anume ca tu ignori un aspect foarte important:profesorul.Poti sa schimbi ora de religie cu nu stiu cate ore de matematica sau ce altceva doriti dumneavoastra dar daca preda la orele respective un profesor care nu atrage elevii,nu ii face sa studieze din pasiune nu faci nimic.Pe bune,nu inteleg de ce vrei sa se scoata ora de religie.Pentru mine acest lucru este de ordinul holocaustului.Eu,la ora de religie,am aflat foarte multe lucruri utile inclusiv de rezistenta crestina anti-comunista dar toate astea datorita unui factor care il neglijezi si anume:PROFESORUL.
Un alt lucru care l-am observat este ca tu sustii ca elevii sunt indoctrinati ceea ce nu este adevarat.Daca ai stii cu adevarat cum considera elevii ora de religie ti-ai schimba total parerea.
Cum vezi ce se intampla la orele de religie? Esti profesor sau elev? Daca spui acest lucru pe baza stirilor TV pot spune ca parerea ta este una partinitoare deoarece ai ca sursa de informare un canal media orientat spre scandal si falsuri atragatoare de rating.
Materiile enumerate de tine (spre deosebite de religie) chiar dezbina elevii deoarece foarte multi nu mai prezinta un interes fata de scoala (a se vedea rezultatele absolut ingrozitoare la testarile nationale). Stiu cum era la scoala pe vreme mea…o mana de elevi care invatau iar restul care incercau sa se faca mici mici mici de tot ca nu cumva sa fie scosi la tabla. Un profesor bun de religie va explica pe intelesul tuturor toate conceptele teologice prezente in Biblie si va putea sa ofere raspunsuri argumentate pentru toate intrebarile ridicate. Separarea de care vorbesti tu este cea intre atei – crestini si este generata de obicei de catre parinti „modernisti” (discutie lunga si trista aici) care induc copiilor ideea ca toti cei care cred in Dumnezeu sunt idioti. Prin urmare copiii acestora vor reactiona cu ura si agresivitate fata de crestini pentru ca asa au fost educati.
Desi fiecare poate avea propriile pareri sau perceptii legate de subiecte teologie asta nu inseamna o despartire a acelor persoane. Din contra, am in anturajul meu atei cu care vorbesc pe toate temele, inclusiv religioase iar acest lucru nu este un impediment pentru amicitia noastra. Am uitat sa precizez un lucru, niciunul din noi nu este fanatic iar acei atei au bun simt, sunt cerebrali si nu-si permit sa faca generalizari de genul „crestinii sunt bolnavi mintali”.
Mă bucur de faptul că reușești să ai relații și discuții constructive cu persoane care nu îți împărtășesc opiniile. În ceea ce privește acuzele pe care mi le aduci, le consider nefondate. Dacă tot mă citezi, ai observat că boala psihică e definită (și) prin referința la delir? Credința într-o supra-realitate incognoscibilă e, mai degrabă, o predispoziție decât o boală.
În fapt, lucrurile sunt mult mai complicate. Celebrul matematician Gödel a enunțat o și mai celebră teoremă de incompletitudine, care, în esență, demonstrează existența incognoscibilului! Unii au interpretat rezultatele lui Gödel ca fiind și o demonstrație a existenței lui Dumnezeu, dar, din punctul meu de vedere, o astfel de interpretare este abuzivă.
Vorbind de credință, de credința religioasă, nu cred că o pot echivala cu o boală psihică. Fanatismul religios, însă, cel care se exteriorizează (și) prin delir, este cu siguranță o boală psihică, dar orice fanatism, inclusiv cel ateu, sunt forme de manifestare ale bolii psihice.
Discuția despre rezultatele evaluărilor și examenelor naționale la discipline precum matematica e derizorie.
P.S. Un important lider religios îmi dă dreptate: „The faith becomes ideology and ideology frightens, ideology chases away the people, distances, distances the people and distances of the Church of the people. But it is a serious illness, this of ideological Christians. It is an illness, but it is not new.”
http://www.alternet.org/pope-francis-ideological-christians-are-serious-illness
Adrian tu stii diferentele dintre ortodoxism si catolicism? Acel lider religios nu vorbeste in numele nostru (al ortodocsilor). El a fost instaurat acolo cu forta doar de fatada si are o agenda stricta de urmat. In primul rand a aprobat homosexualitatea ceea ce ar da de gandit oricui are tangenta cu teologia. In al doilea rand a incercat sa impace religia si stiinta (desi acestea nu sunt in contradictie) printr-o formulare care a lasat de inteles ca ar fi de acord cu teoria Big Bang-ului.
Ortodoxismul, desi vorbim tot de crestinism, este mult mai aproape de invatatura lui Hristos decat catolicismul care a comis multe greseli de-a lungul vremii. Tocmai de aceea se numeste dreapta credinta iar multi ortodocsi nu vor sa fie pusi in aceeasi oala cu catolicii.
Din punctul meu de vedere ultima ta interventie este complet falsa deoarece se bazeaza pe o ipoteza falsa, pui egal intre teologie si ideologie. Teologia nu este ideologie desi discursul teologic poate avea o dimensiune ideologica. Probabil ai vrut sa faci o referire la ideologie ca disimulare a realitatii. Tot revii cu acest „argument” formuland din start ipoteza ca tot ceea ce sta la baza crestinismului este o iluzie, o hipnoza in masa, o distorsionare a realitatii.
Daca pornesti din start cu aceasta conceptie ce rost mai au aceste discutii? Nu vrei sa porti un dialog, vrei doar sa-ti impui punctul de vedere, desi argumentele tale nu sunt deloc solide.
Nu, nu știu. De fapt, când aud de așa-zisele deosebiri dintre ortodocși și catolici, mă simt de parcă cineva vrea să-mi fure portofelul. Ei, care sunt acele deosebiri extraordinare, care fac îi fac pe orto-docși așa de „ortho”, iar pe catolici așa de … câh?
Din punctul meu de vedere – e doar punctul meu de vedere – cea mai ok religie abrahamică nu e nici iudaismul, nici creștinismul, nici chiar islamismul, ci rastafarianismul. De ce? Din mai multe motive, printre care cel mai important este acela că ei însoțesc adesea studiul biblic cu consumul de iarbă.
Da’ eu vorbeam, de fapt, mai mult de fanatism și mai puțin de religie.
Domnule Stoica: daca nu stii absolut nimic despre ce presupune o ora de RELIGIE in Romania, de ce te ambalezi in comentarii fara sens si departe de realitate?
1. fiecare cult studiaza in doctrina lui, cu profesor al cultului sau
2. nimeni nu sta la ortodocsi – daca nu vrea (multi chiar vor)
3. analizeaza programa scolara la Religie, cultul ortodox si apoi abereaza (daca vei mai avea motive)…vei ramane „stupefiat„ ce continut are (in sensul pozitiv)
Nu înțeleg mesajul dvs.
Adrian, diversitatea nu este o calamitate.:)
Pe de alta parte putem vorbi de o identitate crestina a poporului nostru. Pe noi religia/crestinismul ne-a unit.
SI TOTUSI: de unde isteria asta in masa legata de „cerere pentru a face„??? NU APARE NICAIERI ACEASTA IDEE!!! Este o simpla speculatie a PRESEI, despre care ma abtin sa comentez (stim cum sau ce e presa in general astazi). Din nou „prostim poporul cu televizorul„.
Singura informatie certa este ca nu va fi necesara „cerere pentru a nu face„ – nicidecum nu s-a spus ca trebuie facut ceva de cei ce vor. Pentru amatorii de DREPT: e si ilogic pentru un cunoscator de drept o solutie de genul, in lumina celei de „a nu face„. – e posibil doar in caz de ABUZ si atat (pentru CCR nu e ceva nou asta).
LOCUL RELIGIEI ESTE IN SCOALA!!! Parintii o vor in scoala, in majoritatea covarsitoare, si CCR nu poate dicta POPORULUI asta.